Părerea criticului
La trei ani de la succesul global al lui Jurassic World, iată că ne reîntoarcem, pentru ceva vreme, pe Isla Nublar. Unul din atuurile sequelului denumit pompos Jurassic World: Fallen Kingdom este faptul că în a doua jumătate oferă o schimbare de locaţie, dar asta nu înseamnă deloc că filmul nu reciclează omagial momente importante din trecutul francizei. Senzaţia de familiar este supărătoare, dar noii dinozauri, efectele speciale şi atenţia pentru detalii oferă momente suficient de intense ca să nu-ţi pară rău că ai dat banii pe bilet.
Au trecut trei ani de la distrugerea Jurassic World de pe Isla Nublar, iar acum dinozaurii hălăduiesc liberi în parcul în ruină. Faptul că un vulcan de pe insulă ameninţă cu a doua extincţie a impresionantelor creaturi o face pe Claire Dearing (Bryce Dallas Howard) să înceapă o campanie de salvare a acestora, un neaşteptat ajutor venind din partea lui Benjamin Lockwood (James Cromwell), fostul partener al creatorului Jurassic Park, John Hammond. Cu susţinerea financiară a acestuia, Claire se reîntoarce pe insulă pentru a recupera cât mai multe specii de dinozauri, iar alături îi este, cam fără chef, Owen Grady (Chris Pratt).
Filmul foloseşte câteva elemente noi pentru a-şi garanta o oareşce etichetă de originalitate, dar aceasta este cam străvezie pentru un blockbuster de asemenea anvergură. Sunt recreate momente marcante din Jurassic Park, de la magica întâlnire a paleontologului Alan Grant cu o turmă de brahiozauri, la goana disperată a dinozaurilor din calea lui T-Rex (acum provocată de erupţia vulcanului) sau vânătoarea raptorilor din bucătăria parcului. Da, există elemente noi, dar senzaţia de familiar ajunge să fie mai mult decât supărătoare. Şi, evident, cele mai mai spectaculoase confruntări dintre om şi bestie trebuie să se petreacă în bătaia ploii.
Regizorul spaniol J. A. Bayona preia regia francizei şi, având în vedere că a doua jumătate a acţiunii se petrece în impozantul conac Lockwood, este mai mult decât recomandat de către debutul său în lungmetraj, deja clasicul horror Orfelinatul (2007). Trecerea de la vegetaţia luxuriantă de pe Isla Nublar la spaţiile strâmte, dar la fel de periculoase din conac, oferă câteva surprize, dar şi aici unele scene par copiate din Jurassic Park.
O schimbare fericită o oferă câteva personaje noi şi faptul că velociraptorul Blue devine personaj în toată puterea cuvântului. În acelaşi timp, un plus de suspans îl provoacă noul star dinozaur, Indoraptor, un exemplar ultra-inteligent obţinut din încrucişarea lui Indominus Rex din Jurassic World cu velociraptorii. Acesta devine un adevărat "monstru de sub pat", oferind ferocitate şi neprevăzut unui film care suferă, totuşi, din pricina faptului că este prea predictibil.
Altfel, Chris Pratt este egal cu sine însuşi, Bryce Dallas Howard ţipă la fel de bine, iar acum e chiar întrecută de ţignalul lui Justice Smith, aici în rolul IT-istului Franklin, aruncat dintr-un birou ultra-sigur în periculosul "regat" ameninţat de lavă al dinozaurilor. Evident, nu trebuie să lipsească un personaj minor, iar suspectul de serviciu este de această dată Maisie (Isabella Sermon), nepoata lui Lockwood. La început şi la final ni se explică din nou, aproape în aceleaşi cuvinte, teoria haosului, cu Jeff Goldbloom revenind în rolul lui Ian Malcolm.
Fallen Kingdom este acel gen de film care îţi displace tot mai mult pe măsură ce te gândeşti la el, dar care te ţine în priză pe durata celor aproape 130 de minute. Este exact tipul de entertainment ce pare să fie apreciat de spectatorul român, prin urmare nu am vrea ca această cronică să te convingă că filmul nu este distractiv. Este captivant şi distractiv, doar că dezamăgeşte cu lenea scenariului şi cu faptul că, oricâte rocade de elemente ar face, schimbările sunt doar formale şi în esenţa sa este fix un Jurassic Park un sfert de secol mai târziu. Cine ştie, poate că un eveniment din final va determina scenariştii să vină cu o idee mai proaspătă pentru sequelul din 2021, pentru că originalitatea categoric nu este punctul forte al premierei din 8 iunie.
Au trecut trei ani de la distrugerea Jurassic World de pe Isla Nublar, iar acum dinozaurii hălăduiesc liberi în parcul în ruină. Faptul că un vulcan de pe insulă ameninţă cu a doua extincţie a impresionantelor creaturi o face pe Claire Dearing (Bryce Dallas Howard) să înceapă o campanie de salvare a acestora, un neaşteptat ajutor venind din partea lui Benjamin Lockwood (James Cromwell), fostul partener al creatorului Jurassic Park, John Hammond. Cu susţinerea financiară a acestuia, Claire se reîntoarce pe insulă pentru a recupera cât mai multe specii de dinozauri, iar alături îi este, cam fără chef, Owen Grady (Chris Pratt).
Filmul foloseşte câteva elemente noi pentru a-şi garanta o oareşce etichetă de originalitate, dar aceasta este cam străvezie pentru un blockbuster de asemenea anvergură. Sunt recreate momente marcante din Jurassic Park, de la magica întâlnire a paleontologului Alan Grant cu o turmă de brahiozauri, la goana disperată a dinozaurilor din calea lui T-Rex (acum provocată de erupţia vulcanului) sau vânătoarea raptorilor din bucătăria parcului. Da, există elemente noi, dar senzaţia de familiar ajunge să fie mai mult decât supărătoare. Şi, evident, cele mai mai spectaculoase confruntări dintre om şi bestie trebuie să se petreacă în bătaia ploii.
Regizorul spaniol J. A. Bayona preia regia francizei şi, având în vedere că a doua jumătate a acţiunii se petrece în impozantul conac Lockwood, este mai mult decât recomandat de către debutul său în lungmetraj, deja clasicul horror Orfelinatul (2007). Trecerea de la vegetaţia luxuriantă de pe Isla Nublar la spaţiile strâmte, dar la fel de periculoase din conac, oferă câteva surprize, dar şi aici unele scene par copiate din Jurassic Park.
O schimbare fericită o oferă câteva personaje noi şi faptul că velociraptorul Blue devine personaj în toată puterea cuvântului. În acelaşi timp, un plus de suspans îl provoacă noul star dinozaur, Indoraptor, un exemplar ultra-inteligent obţinut din încrucişarea lui Indominus Rex din Jurassic World cu velociraptorii. Acesta devine un adevărat "monstru de sub pat", oferind ferocitate şi neprevăzut unui film care suferă, totuşi, din pricina faptului că este prea predictibil.
Altfel, Chris Pratt este egal cu sine însuşi, Bryce Dallas Howard ţipă la fel de bine, iar acum e chiar întrecută de ţignalul lui Justice Smith, aici în rolul IT-istului Franklin, aruncat dintr-un birou ultra-sigur în periculosul "regat" ameninţat de lavă al dinozaurilor. Evident, nu trebuie să lipsească un personaj minor, iar suspectul de serviciu este de această dată Maisie (Isabella Sermon), nepoata lui Lockwood. La început şi la final ni se explică din nou, aproape în aceleaşi cuvinte, teoria haosului, cu Jeff Goldbloom revenind în rolul lui Ian Malcolm.
Fallen Kingdom este acel gen de film care îţi displace tot mai mult pe măsură ce te gândeşti la el, dar care te ţine în priză pe durata celor aproape 130 de minute. Este exact tipul de entertainment ce pare să fie apreciat de spectatorul român, prin urmare nu am vrea ca această cronică să te convingă că filmul nu este distractiv. Este captivant şi distractiv, doar că dezamăgeşte cu lenea scenariului şi cu faptul că, oricâte rocade de elemente ar face, schimbările sunt doar formale şi în esenţa sa este fix un Jurassic Park un sfert de secol mai târziu. Cine ştie, poate că un eveniment din final va determina scenariştii să vină cu o idee mai proaspătă pentru sequelul din 2021, pentru că originalitatea categoric nu este punctul forte al premierei din 8 iunie.
