Jurnalul familiei -escu (2018)

Unirea nu înseamnă doar un punct nervos pe axa timpului, ori o simplă bifă pe harta mândriei noastre. Este, mai degrabă, începutul unui drum care, la scara istoriei, e abia la început.

În plan individual, însă, la nivelul "celulei de bază", ultimii 100 de ani au fost straşnici pentru familia Escu: ei au reprezentat, pe rând, destrămarea Vechii Lumi, grozăvia Războiului, crearea Omului Nou şi Haosul Libertăţii.

Jurnalul familiei -escu este, de fapt, povestea milioanelor de români care, prin forţa împrejurărilor, au ajuns să locuiască între aceste graniţe şi să fie nevoiţi să se suporte unii pe alţii: fix aşa cum stau lucrurile într-o mare familie. O călătorie în spaţiu şi timp, în care familia e puntea de legătură între toate momentele care ne-au ţinut uniţi, dar ne-au şi dezbinat în tot acest timp.

Prin definirea câtorva „elemente”, precum: limba, naționalitatea, religia, mâncarea, sportul, politica, războiul, agricultura, șantierele, tradițiile, muzica sau moda, filmul conturează un portret al felului în care cele enumerate mai sus ne-au influenţat şi modelat familia.

În tot acest demers, regizorul caută răspunsurile împreună cu Ioana Pârvulescu, Mihaela Miroiu, Sorin Ioniță, Stelian Tănase, Theodor Paleologu, Vintilă Mihăilescu și este ajutat de arhive personale de la zeci și zeci de oameni.

Prin poveștile străbunicilor, bunicilor, mătușilor, unchilor, verilor și cumnaților, Jurnalul familiei -escu propune o trecere de la întâmplările mici individuale la marile întâmplări la care am luat parte cu toţii, de la Unire încoace. Fiecare dintre noi - un mic martor al unor evenimente mari, care ne-au marcat în toţi aceşti 100 de ani.

Presa despre Jurnalul familiei -escu:
dollo.ro; aarc.ro; vice.ro; liternet.ro