Părerea criticului
Doomsday, unul dintre cei mai redutabili inamici ai lui Superman, reușea să-l ucidă pe supererou la finalul filmului Batman V Superman: Dawn of Justice, într-una dintre cele mai sfârșietoare scene din Universul DC. Nou lansatul film Justice League a strecurat în imaginile de promovare ale filmului cadre cu Henry Cavill, cu mult înainte de premiera filmului, așa că toată lumea se aștepta ca Superman să reapară, într-un fel sau altul. Așteptarea nu a fost înșelată...
Reapariția lui Superman este punctul culminant al procesului de strângere de trupe inițiat de Batman și Wonder Woman în filmul Justice League, proces pe parcursul căruia ni se relevă profilul psihologic al celor ce vor alcătui echipa care să-l înfrunte pe Steppenwolf. Echipă cu care studiourile Warner şi DC Comics au sperat măcar să repete, dacă nu să întreacă, succesul celeilalte trupe de supereroi, Răzbunătorii. În fapt, apariţia lui Doomsday în anteriorul film, regizat de Zack Snyder, anunța zorii Justice League, întrucât îi aducea laolaltă pe Wonder Woman (Gal Gadot), Batman și Superman.
În filmul lansat pe 17 noiembrie, Bruce Wayne, portretizat de Ben Affleck, greoi și blazat, renunță la propriul orgoliu și admite că fără Superman nu au nicio șansă în fața amenintării cu apocalipsa aduse de Steppenwolf. Lui Wonder Woman nu îi place să fie în lumina reflectoarelor, dorește să acționeze din umbră și, mai ales, nu se vede în stare să conducă o echipă. Aquaman (Jason Momoa) este forța brută, care se aruncă în luptă pentru că nu are nimic de pierdut. The Flash (Ezra Miller), aerian și naiv, intră în echipă pentru că nu știe la ce se îmbarcă iar Cyborg (Ray Fisher), victimă și prizonier în raport cu mașinăria și componenta extraterestră care îl țin în viață, e nesigur asupra identității sale și a propriilor puteri. Aceastei echipe de supereroi, atât de umane ca profil psihologic, cu antiteze lăuntrice, oscilaţii şi indecizii, i se adaugă cel mai uman dintre ei, kryptonianul Superman, care - din grija pentru civili - va lăsa în dezechilibru balanța șanselor în lupta Justice League cu Steppenwolf.
Există secvențe de luptă pe parcursul filmului care încordează spectatorul - au amploare, coregrafie captivant înlănțuită, miză, tensiune, ca de exemplu lupta amazoanelor cu Steppenwolf, episod ce deschide în forță seria confruntărilor cu acest ucenic al lui Darkseid. Din păcate acest antagonist are două mari minusuri - pe de o parte, pare că a fost realizat ultimul de către echipa de efecte speciale, când nu au mai rămas fonduri: e neglijent construit; când vorbește, ai impresia că deschide gura o păpușă Muppet. Pe de altă parte, Steppenwolf nu se ridică la „înălțimea” unui Doomsday. În mod clar nu e un oponent pe măsura lui Superman. Darkseid probabil este ținut pentru Justice League 2.
Acest oponent slab mai arată cu degetul asupra unei probleme a filmului. Construită ca un proces de constituire a echipei Justice League, producția ne arată că - odată echipa formată - lumea poate fi salvată numai cu ajutorul lui Superman.
Umorul ne este livrat în film de Barry Allen/The Flash, vocea rațiunii este Diana Prince, iar cea mai ingenioasă cale de comunicare din film e cea din regatul lui Aquaman.
Ar mai fi multe de spus, dar mai bine mergeți să vedeți filmul. Care, deși are problemele lui (generate în mare parte și din cauza retragerii lui Zack Snyder de la cârma lui Justice League după moartea fiicei sale, și preluarea proiectului de către Joss Whedon, care a refăcut unele scene) oferă un spectacol antrenant.
Reapariția lui Superman este punctul culminant al procesului de strângere de trupe inițiat de Batman și Wonder Woman în filmul Justice League, proces pe parcursul căruia ni se relevă profilul psihologic al celor ce vor alcătui echipa care să-l înfrunte pe Steppenwolf. Echipă cu care studiourile Warner şi DC Comics au sperat măcar să repete, dacă nu să întreacă, succesul celeilalte trupe de supereroi, Răzbunătorii. În fapt, apariţia lui Doomsday în anteriorul film, regizat de Zack Snyder, anunța zorii Justice League, întrucât îi aducea laolaltă pe Wonder Woman (Gal Gadot), Batman și Superman.
În filmul lansat pe 17 noiembrie, Bruce Wayne, portretizat de Ben Affleck, greoi și blazat, renunță la propriul orgoliu și admite că fără Superman nu au nicio șansă în fața amenintării cu apocalipsa aduse de Steppenwolf. Lui Wonder Woman nu îi place să fie în lumina reflectoarelor, dorește să acționeze din umbră și, mai ales, nu se vede în stare să conducă o echipă. Aquaman (Jason Momoa) este forța brută, care se aruncă în luptă pentru că nu are nimic de pierdut. The Flash (Ezra Miller), aerian și naiv, intră în echipă pentru că nu știe la ce se îmbarcă iar Cyborg (Ray Fisher), victimă și prizonier în raport cu mașinăria și componenta extraterestră care îl țin în viață, e nesigur asupra identității sale și a propriilor puteri. Aceastei echipe de supereroi, atât de umane ca profil psihologic, cu antiteze lăuntrice, oscilaţii şi indecizii, i se adaugă cel mai uman dintre ei, kryptonianul Superman, care - din grija pentru civili - va lăsa în dezechilibru balanța șanselor în lupta Justice League cu Steppenwolf.
Există secvențe de luptă pe parcursul filmului care încordează spectatorul - au amploare, coregrafie captivant înlănțuită, miză, tensiune, ca de exemplu lupta amazoanelor cu Steppenwolf, episod ce deschide în forță seria confruntărilor cu acest ucenic al lui Darkseid. Din păcate acest antagonist are două mari minusuri - pe de o parte, pare că a fost realizat ultimul de către echipa de efecte speciale, când nu au mai rămas fonduri: e neglijent construit; când vorbește, ai impresia că deschide gura o păpușă Muppet. Pe de altă parte, Steppenwolf nu se ridică la „înălțimea” unui Doomsday. În mod clar nu e un oponent pe măsura lui Superman. Darkseid probabil este ținut pentru Justice League 2.
Acest oponent slab mai arată cu degetul asupra unei probleme a filmului. Construită ca un proces de constituire a echipei Justice League, producția ne arată că - odată echipa formată - lumea poate fi salvată numai cu ajutorul lui Superman.
Umorul ne este livrat în film de Barry Allen/The Flash, vocea rațiunii este Diana Prince, iar cea mai ingenioasă cale de comunicare din film e cea din regatul lui Aquaman.
Ar mai fi multe de spus, dar mai bine mergeți să vedeți filmul. Care, deși are problemele lui (generate în mare parte și din cauza retragerii lui Zack Snyder de la cârma lui Justice League după moartea fiicei sale, și preluarea proiectului de către Joss Whedon, care a refăcut unele scene) oferă un spectacol antrenant.
