Părerea criticului
Pentru Justin, protagonistul din Justin and the Knights of Valor, animația independentă ce a intrat de vineri în cinematografele noastre, cavalerismul nu a murit. Doar a fost alungat din regat de o lege dată de tatăl său, un avocat ce a înlocuit poveștile entuziasmante de vitejie cu o existență ternă, stăpânită de birocrație, taxe și reguli interminabile. Așa că Justin vrea să își dovedească sieși, dar și domniței inimii lui, mândra și răsfățata Lara, că poate deveni și el un cavaler, apărător al dreptății și al celor năpăstuiți.
Am vizionat filmul sâmbătă dimineață, într-o sală plină de copii și părinți, formula recomandată pentru a-l urmări în aventurile sale pe roșcovanul Justin. Fiica mea de șase ani a fost absorbită de acțiunea simplă și caracterul onorabil (dar lipsit de șarm) al lui Justin, pentru că povestea a fost ușor de urmărit, fără întorsături spectaculoase de situație, dar și fără scene crâncene și tensionate, care să trebuiască să fie însoțite de zgomote puternice. De altfel, în afara câtorva glasuri de copii prea mici să se poată concentra atât de mult, și cu ochelarii 3D la ochi, sala a fost grozav de liniștită pentru un film de… aventuri.
Ecranul a prins însă ceva viață odată cu apariția Larei, o hangiță chipeșă, vioaie și descurcăreață, care-i fură inima lui Justin. Faptul că el își dorește să devină cavaler îi atrage și ei atenția, căci în jurul său roiesc doar bărbați prefăcuți și neciopliți, la ani lumină distanță de trăsăturile frumoase de caracter pe care știa că le aveau cavalerii.
Justin ajunge în final la abația lui Blucher (luptătorul), Legantir (înțeleptul, vraciul) și Braulio (inventatorul), cei trei călugări de la care trebuie să învețe meșteșugul și „calea” onorabililor cavaleri. Și aici, într-o scenă ce marchează sfârșitul antrenamentelor, izbucnesc în sală primele râsete sonore, căci își face apariția oponentul de test al lui Justin, un crocodil rotofei pe post de dragon înfricoșător, în fapt dotat cu aripi artificiale și o răsuflare de foc acționată manual.
„Ce haios a fost crocodilul acela, mami!”, a ținut să-mi spună fiica mea după spectacol, în vreme ce eu urmăream amuzată cum se băteau cu săbiile de plastic (invocând numele lui Justin) doi băieți nu mai mari de 10 ani. Crocodilul, pe numele său Gustav, este așadar cam unicul personaj demn de reținut din tot filmul, alături de frumușica Talia, hangița, adevăratul „cavaler” al poveștii. Sigur, Justin, neabătut din drum în ciuda atributelor fizice deloc promițătoare, este un model pentru băiețeii care îi vor urmări aventurile, însă insuficient conturat, fără suflu, fără acel ceva care să îl facă memorabil.
Vizual, animația îți oferă peisaje și locații de basm, frumos lucrate. 3D-ul nu face însă diferența în sens pozitiv, iar muzica este satisfăcătore, pe măsura acțiunii molcome, cu puține ruperi de ritm. De menționat dublajul românesc (din ce în ce mai calitativ), unde se remarcă vocea inconfundabilă a Irinei Margareta Nistor. Dar și încercarea scenariștilor de a include în spațiul și timpul medieval elemente ale timpurilor moderne, generatoare de momente amuzante și un sentiment al familiarului.
Așadar, duceți-i pe cei mici la Justin. Îi vor urmări cu interes peripețiile și data viitoare când le veți citi o poveste cu prinți, prințese, cavaleri și castele medievale, vor avea în fața ochilor imaginile minunate din animație. Chiar dacă veți căuta pe alocuri pedala de accelerație a acțiunii, îl veți apostrofa pe enervantul Melquiades și veți număra momentele în care scenariștii puteau oferi mai mult și audienței mature, veți rezista până la sfârșit.
Am vizionat filmul sâmbătă dimineață, într-o sală plină de copii și părinți, formula recomandată pentru a-l urmări în aventurile sale pe roșcovanul Justin. Fiica mea de șase ani a fost absorbită de acțiunea simplă și caracterul onorabil (dar lipsit de șarm) al lui Justin, pentru că povestea a fost ușor de urmărit, fără întorsături spectaculoase de situație, dar și fără scene crâncene și tensionate, care să trebuiască să fie însoțite de zgomote puternice. De altfel, în afara câtorva glasuri de copii prea mici să se poată concentra atât de mult, și cu ochelarii 3D la ochi, sala a fost grozav de liniștită pentru un film de… aventuri.
Ecranul a prins însă ceva viață odată cu apariția Larei, o hangiță chipeșă, vioaie și descurcăreață, care-i fură inima lui Justin. Faptul că el își dorește să devină cavaler îi atrage și ei atenția, căci în jurul său roiesc doar bărbați prefăcuți și neciopliți, la ani lumină distanță de trăsăturile frumoase de caracter pe care știa că le aveau cavalerii.
Justin ajunge în final la abația lui Blucher (luptătorul), Legantir (înțeleptul, vraciul) și Braulio (inventatorul), cei trei călugări de la care trebuie să învețe meșteșugul și „calea” onorabililor cavaleri. Și aici, într-o scenă ce marchează sfârșitul antrenamentelor, izbucnesc în sală primele râsete sonore, căci își face apariția oponentul de test al lui Justin, un crocodil rotofei pe post de dragon înfricoșător, în fapt dotat cu aripi artificiale și o răsuflare de foc acționată manual.
„Ce haios a fost crocodilul acela, mami!”, a ținut să-mi spună fiica mea după spectacol, în vreme ce eu urmăream amuzată cum se băteau cu săbiile de plastic (invocând numele lui Justin) doi băieți nu mai mari de 10 ani. Crocodilul, pe numele său Gustav, este așadar cam unicul personaj demn de reținut din tot filmul, alături de frumușica Talia, hangița, adevăratul „cavaler” al poveștii. Sigur, Justin, neabătut din drum în ciuda atributelor fizice deloc promițătoare, este un model pentru băiețeii care îi vor urmări aventurile, însă insuficient conturat, fără suflu, fără acel ceva care să îl facă memorabil.
Vizual, animația îți oferă peisaje și locații de basm, frumos lucrate. 3D-ul nu face însă diferența în sens pozitiv, iar muzica este satisfăcătore, pe măsura acțiunii molcome, cu puține ruperi de ritm. De menționat dublajul românesc (din ce în ce mai calitativ), unde se remarcă vocea inconfundabilă a Irinei Margareta Nistor. Dar și încercarea scenariștilor de a include în spațiul și timpul medieval elemente ale timpurilor moderne, generatoare de momente amuzante și un sentiment al familiarului.
Așadar, duceți-i pe cei mici la Justin. Îi vor urmări cu interes peripețiile și data viitoare când le veți citi o poveste cu prinți, prințese, cavaleri și castele medievale, vor avea în fața ochilor imaginile minunate din animație. Chiar dacă veți căuta pe alocuri pedala de accelerație a acțiunii, îl veți apostrofa pe enervantul Melquiades și veți număra momentele în care scenariștii puteau oferi mai mult și audienței mature, veți rezista până la sfârșit.
