,,Mama e restransa de normele sociale in vreme ce profesorul e ingradit de barbatia sa precum si de sistemul scolar. Copiii traiesc in aceasta lume pe care adultii au creat-o si sunt afectati de ea in ceea ce priveste violenta care este savarsita asupra lor. Si totusi ei sunt capabili sa scape de ea, e ca si cum adultii au fost lasati in urma iar copiii au ajuns sa aiba propria lor realitate,,.
Trei puncte de vedere, am mai vazut asta inclusiv la Nae Caranfil in excelentul ,,E pericoloso sporgersi,,. Relatiile dintre parintii si copii, dintre profesori si elevi, dintre adulti si copii, dintre copii, s-a mai vazut inclusiv la aceeasi editie a festivalului de la Cannes in excelentul film semnat Nuri Bilge Ceylan. Si totusi scenariul semnat de Yuji Sakamoto e unul original, impresionant, plin de profunzime si de umanitate. Inca o reusita remarcabila a cinematografiei asiatice. Daca as fi fost membru al juriului la festivalul de la Cannes as fi ales pentru Palme d Or intre filmul lui Kore-eda si splendoarea ,,Perfect days,, semnata Wim Wenders. E reconfortant sa constatam ca inca se mai fac asemenea filme profunde, capabile sa emotioneze, e reconfortant sa constatam ca inca mai exista loc pentru capodopere.
sebastian007
pe 02 Aprilie 2024 23:37
Un film pe care ar trebui sa-l vada orice parinte. Nu zic sa nu ne ascultam copiii dar sa nu credem orbeste in tot ceea ce ne spun ei. Cat de usor poate fi distrusa viata unei persoane.
florin2014
pe 05 Martie 2024 00:32
Un film frumos, bine făcut, minunat de privit, uluitor e realist și de adevărat. Avem același eveniment văzut prin prisma a trei personaje si suntem conduși cu măiestrie către evenimentul real trecând prin niște întâmplări interpretate de fiecare cum crede (evenimente pe care le regăsim în aproape orice societate). Are chiar morală: aparențele înșală.
lili22
pe 24 Februarie 2024 17:02
Koreeda nu se dezminte, inca un film sensibil, delicat despre prietenia dintre doi baieti si consecintele ei.A primit la Cannes Queer Palm.
Trei puncte de vedere, am mai vazut asta inclusiv la Nae Caranfil in excelentul ,,E pericoloso sporgersi,,. Relatiile dintre parintii si copii, dintre profesori si elevi, dintre adulti si copii, dintre copii, s-a mai vazut inclusiv la aceeasi editie a festivalului de la Cannes in excelentul film semnat Nuri Bilge Ceylan. Si totusi scenariul semnat de Yuji Sakamoto e unul original, impresionant, plin de profunzime si de umanitate. Inca o reusita remarcabila a cinematografiei asiatice. Daca as fi fost membru al juriului la festivalul de la Cannes as fi ales pentru Palme d Or intre filmul lui Kore-eda si splendoarea ,,Perfect days,, semnata Wim Wenders. E reconfortant sa constatam ca inca se mai fac asemenea filme profunde, capabile sa emotioneze, e reconfortant sa constatam ca inca mai exista loc pentru capodopere.