Fortareata Ascunsa este un film cu multiple influente si influentand la randul lui alte productii ce i-au urmat. Cultura traditionala japoneza, budismul ca si religie, nobilii razboinici samurai, sau standardul de conduita a acestora, (bushido), toate se îngemănează in realizarea privilegiatului regizor nipon, Akira Kurosawa. Faptul ca George Lucas s-a folosit, (inspirat ar fi prea putin spus), de acest film in realizarea fenomenului Star Wars: A New Hope (1977) e de notorietate, iar interviurile in care acesta vorbeste fatis despre cat de influentă a fost Fortareata Ascunsa sunt disponibile online.
Daca trebuie sa cataloghez acest film, sunt obligat sa am o foarte mare grija de cum ma raportez la propria mea parere si de ce termeni voi folosi. Despre nici un film de-al regizorului japonez nu se poate spune ca "nu e dintre cele mai bune ale sale". Ar fi o blasfemie de neiertat. Poti doar vorbi subiectiv, despre cum ai reusit, (sau nu), tu ca si spectator, sa patrunzi in profunzimea creatiilor sale; daca te-ai simtit coplesit, (sau nu), de maretia decorurilor pe care si le alege cu atata meticulozitate acest filmmaker sau daca ai inteles, (sau nu), toate influentele, conotatiile si importanta evenimentelor din pelicula, atat cea cultural-istorica, deci trecuta, cat si cea oarecum testamentara, deci viitoare. Dar sa spui ca unul din filmele sale este mai putin important decat altul, nu ne este permis noua, muritorilor, sa aruncam astfel de afirmatii.
Fortareata Ascunsa, din perspectiva propriei mele capacitati de a discerne si a intelege, mi s-a parut ca fiind gandita si realizata extrem de superficial dpdv al analizei complexitatii spiritului uman. Personajele au framantari egoiste si doar atat, ele nefiind aprofundate ca studiu cinematografic. Lacomia, uneori inexplicabila, cum e cea venita aproape instantaneu dupa o amenintare iminenta asupra vietii celor doua personaje principale este cea care ghideaza actiunea intregului film si asta da o senzatie de intamplare si de neprevazut. In tot acel imens reprezentat de grandoarea peisajelor, omul se zbate sa urce spre inaltimi pe acele pante de grohotis. Iar cu cat inaintarea este mai anevoioasa, el se zbate mai abitir sa razbeasca. E descrierea intregului film. Munca se face in zadar, oamenii par predestinati sa nu reuseasca, sa se impotmoleasca si sa se incurce in itele intrigii, lucru valabil in special pentru cei doi tarani - cel putin-, iar umorul ce se starneste din acest fel de a ecraniza, rapeste si el din seriozitatea epopeii. Insa toate astea sunt intentionate in cazul lui Kurosawa si de aceea e greu sa parem critici cand asternem toate aceste truisme ca fiind niste neajunsuri ale filmului pe care am reusit sa le identificam. Nu facem practic nimic altceva decat sa enumeram, (atentie), doar cateva dintre exagerarile voite pe care Kurosawa le-a insirat cu atata dibacie in contextul filmului, adica doar pe acelea evidente, dar fiti convinsi ca nu pe toate.
Ideea amplificarii proportiilor, a rasturnarii rapoartelor si a umflarii lor constante pe toata durata filmului este tehnica primordiala in constructia scenariului, vizibila chiar din primul moment al proiectiei, cand apar cei doi neispraviti, viciati si fara de capatai. Ei sunt cei carora regizor-scenaristul le inmaneaza fraiele povestii. Si nu doar ca prin ei vom depana fuiorul naratiunii, dar tot ei vor declansa in viitor toate intrigile si punctele culminante. Totul porneste si se incheie cu acesti doi "nimeni".
Si totusi, in pofida acestui aparent "frivolitism" al creatiei, The Hidden Fortress ne infatiseaza cadre de o plasticitate nemaiintalnita, scene de o gradoare si o compozitie picturala inimaginabila si personaje de un pitoresc ce pare desprins din marile realizari literare ale realismului francez.
Asadar, concluzionand, pot sa spun doar ca, dintr-al meu punct de vedere, Fortareata Ascunsa nu m-a marcat la fel ca Yojimbo (1961) de exemplu. Este creata intentionat, ca sa nu aiba acea seriozitate atat de bine asortata in creatiile lui Kurosawa cu tonurile alb-negru ale imaginii, cu istoria ce s-a dovedit atat de severa cu aceasta clasa nobiliara si/sau regala, des prezenta in filmele sale, sau cu grandoarea atat peisagistica cat si ca trecut al acestui popor atat de mandru si de indarjit. Insa, cand vine vorba de importanta acestui film in desfasurarea viitoare a artei cinematografice sau de influentele pe care el le-a starnit, nu pot decat sa ma declar uluit. Nota 8,17!
cosmin_kedii
pe 08 August 2013 12:35
Din nou, Akira Kurosawa ne dă o capodoperă, cu Toshiro Mifune în formă de top
mvpsebi
pe 13 Aprilie 2012 21:07
In acest film Kurosawa nu se limiteaza doar la samurai si cele mai inalte valori umane, ci evidentiaza lasitatea, perversitatea si alte slabiciuni de mare demnitate. Povestea in esenta, o goana spre bogatie gen The Treasure of Sierra Madre, e una cat se poate de interesanta, insa parca nu atinge in vreun moment profunzime, multumindu'se cu obiectivul de a ne dispune cu o mica aventura in care umorul celor doi tarani (fericiti cei saraci cu duhul…), moralitatea generalului si frumusetea picioarelor printesei sunt principalele atractii. Coloana sonora, imaginea, top notch, n'am nimic de comentat, actorii poate nu mi s'au parut la aceeasi inaltime. Overall, Kurosawa nu dezamageste nici de aceasta data, cel putin nu pe mine, "fortareata ascunsa" este de fapt acea bunatate sufleteasca in jurul careia multi dintre noi formam ziduri de lacomie si egoism, insa care, dupa cum vedem in final, este descoperita de unii.
Daca trebuie sa cataloghez acest film, sunt obligat sa am o foarte mare grija de cum ma raportez la propria mea parere si de ce termeni voi folosi. Despre nici un film de-al regizorului japonez nu se poate spune ca "nu e dintre cele mai bune ale sale". Ar fi o blasfemie de neiertat. Poti doar vorbi subiectiv, despre cum ai reusit, (sau nu), tu ca si spectator, sa patrunzi in profunzimea creatiilor sale; daca te-ai simtit coplesit, (sau nu), de maretia decorurilor pe care si le alege cu atata meticulozitate acest filmmaker sau daca ai inteles, (sau nu), toate influentele, conotatiile si importanta evenimentelor din pelicula, atat cea cultural-istorica, deci trecuta, cat si cea oarecum testamentara, deci viitoare. Dar sa spui ca unul din filmele sale este mai putin important decat altul, nu ne este permis noua, muritorilor, sa aruncam astfel de afirmatii.
Fortareata Ascunsa, din perspectiva propriei mele capacitati de a discerne si a intelege, mi s-a parut ca fiind gandita si realizata extrem de superficial dpdv al analizei complexitatii spiritului uman. Personajele au framantari egoiste si doar atat, ele nefiind aprofundate ca studiu cinematografic. Lacomia, uneori inexplicabila, cum e cea venita aproape instantaneu dupa o amenintare iminenta asupra vietii celor doua personaje principale este cea care ghideaza actiunea intregului film si asta da o senzatie de intamplare si de neprevazut. In tot acel imens reprezentat de grandoarea peisajelor, omul se zbate sa urce spre inaltimi pe acele pante de grohotis. Iar cu cat inaintarea este mai anevoioasa, el se zbate mai abitir sa razbeasca. E descrierea intregului film. Munca se face in zadar, oamenii par predestinati sa nu reuseasca, sa se impotmoleasca si sa se incurce in itele intrigii, lucru valabil in special pentru cei doi tarani - cel putin-, iar umorul ce se starneste din acest fel de a ecraniza, rapeste si el din seriozitatea epopeii. Insa toate astea sunt intentionate in cazul lui Kurosawa si de aceea e greu sa parem critici cand asternem toate aceste truisme ca fiind niste neajunsuri ale filmului pe care am reusit sa le identificam. Nu facem practic nimic altceva decat sa enumeram, (atentie), doar cateva dintre exagerarile voite pe care Kurosawa le-a insirat cu atata dibacie in contextul filmului, adica doar pe acelea evidente, dar fiti convinsi ca nu pe toate.
Ideea amplificarii proportiilor, a rasturnarii rapoartelor si a umflarii lor constante pe toata durata filmului este tehnica primordiala in constructia scenariului, vizibila chiar din primul moment al proiectiei, cand apar cei doi neispraviti, viciati si fara de capatai. Ei sunt cei carora regizor-scenaristul le inmaneaza fraiele povestii. Si nu doar ca prin ei vom depana fuiorul naratiunii, dar tot ei vor declansa in viitor toate intrigile si punctele culminante. Totul porneste si se incheie cu acesti doi "nimeni".
Si totusi, in pofida acestui aparent "frivolitism" al creatiei, The Hidden Fortress ne infatiseaza cadre de o plasticitate nemaiintalnita, scene de o gradoare si o compozitie picturala inimaginabila si personaje de un pitoresc ce pare desprins din marile realizari literare ale realismului francez.
Asadar, concluzionand, pot sa spun doar ca, dintr-al meu punct de vedere, Fortareata Ascunsa nu m-a marcat la fel ca Yojimbo (1961) de exemplu. Este creata intentionat, ca sa nu aiba acea seriozitate atat de bine asortata in creatiile lui Kurosawa cu tonurile alb-negru ale imaginii, cu istoria ce s-a dovedit atat de severa cu aceasta clasa nobiliara si/sau regala, des prezenta in filmele sale, sau cu grandoarea atat peisagistica cat si ca trecut al acestui popor atat de mandru si de indarjit. Insa, cand vine vorba de importanta acestui film in desfasurarea viitoare a artei cinematografice sau de influentele pe care el le-a starnit, nu pot decat sa ma declar uluit. Nota 8,17!