Karakter (1997)

Un film greu, încărcat în asemenea măsură doar pentru sentimentul acela apăsător pe care îl creează la fiecare scenă, însă care exprimă greu ideea principală a sa. Regizorul s-a complicat de dragul artei și deseori te întrebi dacă toată povestea asta are vreun rost. Nu e ceva nemaivăzut, nemaiauzit sau prea dramatic, dar diferă într-adevăr modul de a o arăta. Personajele au jucat bine rolul dar rămâne la final întrebarea cu ce a câștigat acest film Oscarul într-un an incredibil dpvd al cinematografiei? Poate fix pentru acest stil aparte de punere în scenă. Mi-a plăcut stilul narativ sub forma căruia se expune tot filmul și am putut corela cu multe personaje reale de pe la noi pe cei care au jucat, iar figura marcantă a lui Dreverhaven este 99% Țiriac al nostru: boier important, înaintea căruia închide și justiția ochii, care își face dreptate singur și în modul cel mai cinic, permanent însingurat, dar atât de prezent în viața societății prin proprietățile date în chirie și prin băncile care au înglodat oamenii. Iar restul curge de la sine..
Foarte ok a comentat Kipp..cam aceea e chintesența. Dar nu merită mai mult de 7...nu prea te mișcă în vreun fel acest film. Nici empatie, nici simpatie, nici antipatie cu sau față de vreun personaj. Oricum ar fi, la final, Vader dovedește Karakter.

Atmosfera sumbra, apasatoare pe tot parcursul filmului, predispune la depresie.

3 personaje, 3 destine (?), 3 legaturi interumane. mama, tatal, copil. O mama cu un caracter indefinit, aparent rece, si relatia ei cu un barbat pe care nu stim daca l-a iubit, in orice caz nu l-a vrut in viata ei. Un tata cu o profesie detestabila, indiferent si periculos, cum l-a denumit chiar primul sef al lui Jacob (sef care devine o prezenta calda, indrumatoare, sansa vietii lui Jacob). Vechilul Dreverhaven, aparent un tip stabil, bogat, avar, rece, fara strop de suflet, isi reveleaza in fapt aproximativa disperare, cand o striga pe ea, in port, expunandu-se ca un tip vulnerabil, indragostit. relatia mama-Jacob este aproape absenta. mama nu ii ofera niciodata vreun moment de afectiune, dusiosie. lipsita de feminitate, de afect, de sentimente, aceasta femeie traieste din inertie, crescandu-si baiatul strict dintr-o obligatie sociala, creindu-i lui Jacob sentimentul ca nu are alta sansa decat sa se descurce pe cont propriu. Cand, la final aproape, el absolva o scoala demna in ochii mamei lui, aceasta emite primul zambet si prima replica in care ii recunoaste talentul> inteligenta si tenacitatea.
in ce priveste relatia lui jacob cu vechilul, tatal lui, eu am vazut o relatie densa, de tatonare reciproca, si de sentimentul din partea fiecaruia ca el face ceva bun pt. celalalt. jacob isi vede tatal ca un urmaritor, ii atribuie in permanenta expresia ca nu il lasa in pace. de fapt, i se crease o obsesie ca trebuie sa ii arate, sa ii dovedeasca vechilului ca e cineva.Am remarcat atribuirea numelor ca fiind cu trimiteri, avand oarecare rezonante: jacob, a fost un sfant auster si cu o viata aspra, autoimpusa, dreverhaven contine cuvantul haven = port, katadreuffe rimeaza cu catastrofa, Gankelaar rimeaza oarecum cu cancelar (ceva secretar, oam de birou).
peste toate, o atmosfera sumbra, gri, nocturna, personaje robotice. un film bun, mie mi-a placut.

Deci e bun filmul, arata cat de mult se poate reflecta caracterul parintilor in copii. Imi place misterul care bantuie filmul pana aproape de final. Recomand pentru fanii filmelor foreign (carora le plac si alte filme decat cele englezesti)

Aceasta drama sta in topul meu personal pe primul loc de cel putin trei ani (2004).O recomand tuturor.Pot sa spun ca m-a marcat profund si m-a schimbat intr-o oarecare masura. VIZIONARE PLACUTA !!!