Un anime bun. Se simte ca nu e a lui Miyazaki. Scenariu destul de simplist, previzibil. E povestea Degetica doar ca la o scara mai mare
alali
pe 28 August 2017 01:48
Yonebayashi, Niwa si Miyazaki, ultimii doi in calitate de scenaristi, au resusit sa imi ecranizeze una din fanteziile copilariei. Cu migala ce caracterizeaza orice asiatic, cei 3 animatori au reprezentat in imagini o carte minunata, The Borrowers, scrisa de Mary Norton. Acele detalii din casa papusilor, acea locuinta a micutilor oameni cred ca au incantat orice om, tanar sau batran, ce odata a visat la ideea de "cum ar fi sa existe...". Despre vrajirea imaginatiei copiilor nu cred ca mai are rost sa facem vorbire, intrucat o asemenea animatie le va aprinde fanteziile ce cu siguranta le vor oferi la randul lor, pe toata durata copilariei, vise care le vor infrumuseta aceasta parte a vietii.
Insa ecranizarea nu se rezuma, doar la aceasta reprezentare detaliata a unei lumi minuscule. Problematica este mult mai profunda si ea se lasa inteleasa abia spre final cand tanarul prieten al Ariettei ii marturiseste ca si-a regasit dorinta de a trai. Un episod tulburator, exact pe aceasta tema, este surprins intr-o discutie dintre cei doi prieteni, mult mai devreme in film. Rautatea si invidia care reies din cuvintele pe care Sho i le adreseaza Ariettei sunt exact suferintele si frustrarile celor ce traiesc cu ultimatumul dat de medic. Sa fii constient ca timpul in care mai poti sa te bucuri de tot ce e frumos, si in acele momente chiar si uratul are o frumusete aparte, este o tortura, mai ales atunci cand realizezi ca toti cei ce mai au in fata lor mult timp in care sa simta tot ce tu incerci sa inmagazinezi in amintiri cu repeziciune, nu stiu sa profite de acest dar. Si, automat, pizma va fi cea care va face ca sa iti doresti ca toti cei ce te inconjoara sa incerce aceeasi apasare ca cea pe care tu o resimti; sa dispara si ei, odata cu tine.
Acelasi lucru reiese si din lectia cinic a despre evolutia si adaptarea speciilor, pe care Sho i-o preda Ariettei, aceea prin care ii explica soarta celor ce sunt condamnati la extinctie, la fel cum nenumarate alte specii au disparut deja de pe pamant. Insa micuta creatura nu este dispusa sa gandeasca astfel si declara raspicat ca ea si familia din care face parte sunt niste supravietuitori si drept urmare, vor reusi, asa cum au facut-o intotdeauna. Este exact acel discrus de care avea nevoie un suflet bolnav si o persoana care se resemnase. Cuvintele acestea, pe langa faptul ca i-au demascat rautatea celor afirmate, i-au oferit si imboldul atat de necesar luptei pentru a trai.
Asta e partea profunda a povestii. Mai exista totusi si o morala pentru cei mici, asa cum mai intotdeauna Miyazaki a adaugat povestirilor lui, facand astfel animatiile sale sa detina un caracter universal valabil si benefic oricarei varste. Pentru adolescenti se trateaza temele specifice varstei ca: prima dragoste sau prima despartire.
Despre imagine si grafica, la prima mea vizionare, marturisesc ca am fost lasat fara cuvinte. O frumusete si o luminozitate a culorilor mai reusita e greu de crezut ca ar putea exista. Posibil totusi ca studiourile Ghibli sa-mi demonstreze contrariul, imediat cu lansarea unui viitor proiect, pentru ca, prin ce au demonstrat pana acum, de fiecare data s-au autodepasit.
Concluzie: Un minunat cantec despre viata si o instigare la a privi cu atentie in jur, ca poate asa o sa descoperi ca tot ce te inconjoara este magic si merita pretuit. Un manifest ecologist-uman, o poveste despre sacrificiu si despre familie in egala masura. Un frumos film adolescentin, ce pune inocenta si puritatea unui suflet tanar alaturi de virtutile cele mai mari pe care un om le poate demonstra pe durata vietii sale. Nota 8,08!
pe 09 Aprilie 2012 18:53
[...] filmului Grave of the Fireflies, Castle in the Sky si My Neighbor Totoro astazi va prezint The Secret World of Arrietty. Adaptarea celebrei carti a scriitoarei britanice Mary Nortons – The [...]
DragonMaster
pe 06 Martie 2012 13:56
Coloana sonora este superba, ideea filmului este unica, iar nota oferita acestui film este 8.5.
xerses
pe 20 Februarie 2012 18:58
Superba aceasta animatie japoneza..Merita vazuta.M-a surprins in mod placut.
dmsteaua
pe 07 Septembrie 2011 13:09
O poveste emotionanta,care m-a vrajit de la primele cadre.Am avut norocul sa vad varianta japoneza si sunt f. multumit,nici nu vreau sa stiu de varianta americana !
mvpsebi
pe 06 Iulie 2011 13:18
Arrietty este un anime ce surclaseaza animatii mult mai cunoscute, aparute recent, gen Rio, Rango etc. Poate nu la nivel vizual, insa indiscutabil la capitolul creativitate, datorita povestii in primul rand. Si pana la urma acesta e unul din cele mai importante aspecte de luat in considerare la genul asta de filme, si nu numai.
E lipsit de "confetti-ul" si "maioneza" animatiilor pe care le'am mentionat, nu are din stralucirea mai degraba falsa a acestora si nici actiunea ce se desfasoara nu este foarte antrenanta. Insa pt mine a avut o frumusete aparte acest anime.
Relatia lui Arrietti cu parintii, prietenia ei cu Sho si in general felul acestor caractere degaja o armonie aproape de nedescris, foarte linistitoare si calduroasa. Acea lume minuscula a Prumutatorilor, atat de fantastic realizata, iarasi m'a impresionat. Sa inchei, Arrietty este o animatie relaxanta, educativa, cu o poveste destul de originala, muzica incantatoare si buna pt toate varstele.
ciobotaru
pe 03 Iulie 2011 12:59
un desen animtfoarte reusit , te face sa te simti copil
cosmin742000
pe 03 Iulie 2011 12:43
In ciuda faptului ca am citit cartea .( care nu e asa de buna) , ca am vazut si filmul american (care e jenant de slab) , un prieten m-a sfatuit sa vad si animatia japoneza. Nu am regretat deloc .Japonezii chiar fac din rahat bici.
SakuraBlack90
pe 29 Iunie 2011 18:35
Nu stiu cum reusesc cei de la Ghibli sa faca animatii atat de bune.
Coloana sonora este si ea pe masura!
Desi am vazut tot de la Castle in the Sky si pana in prezent stilul grafic ramane la fel de bun chiar daca este unul clasic.
Insa ecranizarea nu se rezuma, doar la aceasta reprezentare detaliata a unei lumi minuscule. Problematica este mult mai profunda si ea se lasa inteleasa abia spre final cand tanarul prieten al Ariettei ii marturiseste ca si-a regasit dorinta de a trai. Un episod tulburator, exact pe aceasta tema, este surprins intr-o discutie dintre cei doi prieteni, mult mai devreme in film. Rautatea si invidia care reies din cuvintele pe care Sho i le adreseaza Ariettei sunt exact suferintele si frustrarile celor ce traiesc cu ultimatumul dat de medic. Sa fii constient ca timpul in care mai poti sa te bucuri de tot ce e frumos, si in acele momente chiar si uratul are o frumusete aparte, este o tortura, mai ales atunci cand realizezi ca toti cei ce mai au in fata lor mult timp in care sa simta tot ce tu incerci sa inmagazinezi in amintiri cu repeziciune, nu stiu sa profite de acest dar. Si, automat, pizma va fi cea care va face ca sa iti doresti ca toti cei ce te inconjoara sa incerce aceeasi apasare ca cea pe care tu o resimti; sa dispara si ei, odata cu tine.
Acelasi lucru reiese si din lectia cinic a despre evolutia si adaptarea speciilor, pe care Sho i-o preda Ariettei, aceea prin care ii explica soarta celor ce sunt condamnati la extinctie, la fel cum nenumarate alte specii au disparut deja de pe pamant. Insa micuta creatura nu este dispusa sa gandeasca astfel si declara raspicat ca ea si familia din care face parte sunt niste supravietuitori si drept urmare, vor reusi, asa cum au facut-o intotdeauna. Este exact acel discrus de care avea nevoie un suflet bolnav si o persoana care se resemnase. Cuvintele acestea, pe langa faptul ca i-au demascat rautatea celor afirmate, i-au oferit si imboldul atat de necesar luptei pentru a trai.
Asta e partea profunda a povestii. Mai exista totusi si o morala pentru cei mici, asa cum mai intotdeauna Miyazaki a adaugat povestirilor lui, facand astfel animatiile sale sa detina un caracter universal valabil si benefic oricarei varste. Pentru adolescenti se trateaza temele specifice varstei ca: prima dragoste sau prima despartire.
Despre imagine si grafica, la prima mea vizionare, marturisesc ca am fost lasat fara cuvinte. O frumusete si o luminozitate a culorilor mai reusita e greu de crezut ca ar putea exista. Posibil totusi ca studiourile Ghibli sa-mi demonstreze contrariul, imediat cu lansarea unui viitor proiect, pentru ca, prin ce au demonstrat pana acum, de fiecare data s-au autodepasit.
Concluzie: Un minunat cantec despre viata si o instigare la a privi cu atentie in jur, ca poate asa o sa descoperi ca tot ce te inconjoara este magic si merita pretuit. Un manifest ecologist-uman, o poveste despre sacrificiu si despre familie in egala masura. Un frumos film adolescentin, ce pune inocenta si puritatea unui suflet tanar alaturi de virtutile cele mai mari pe care un om le poate demonstra pe durata vietii sale. Nota 8,08!
E lipsit de "confetti-ul" si "maioneza" animatiilor pe care le'am mentionat, nu are din stralucirea mai degraba falsa a acestora si nici actiunea ce se desfasoara nu este foarte antrenanta. Insa pt mine a avut o frumusete aparte acest anime.
Relatia lui Arrietti cu parintii, prietenia ei cu Sho si in general felul acestor caractere degaja o armonie aproape de nedescris, foarte linistitoare si calduroasa. Acea lume minuscula a Prumutatorilor, atat de fantastic realizata, iarasi m'a impresionat. Sa inchei, Arrietty este o animatie relaxanta, educativa, cu o poveste destul de originala, muzica incantatoare si buna pt toate varstele.
Coloana sonora este si ea pe masura!
Desi am vazut tot de la Castle in the Sky si pana in prezent stilul grafic ramane la fel de bun chiar daca este unul clasic.