Destul de deprimant filmul.Cel putin finalul aduce o nota de optimism
cosmin742000
pe 04 August 2017 07:36
Un film finlandez foarte bun , despre viata a 2 soti ramasi fara slujbe ambii in acelasi timp , si care isi cauta cu disperare ceva de lucru.Pana la urma unul dintre ei reuseste pentru ca actiunea se petrece in Finlanda in timpul crizei si nu in Romania unde nimeni nu mai munceste pe bune.
alali
pe 09 Iulie 2015 02:26
Prima parte a asa numitei trilogii finlandeze a lui Aki Kaurismaki, sau "a loser trilogy" cum a mai fost supranumita, povestea prezinta oameni in lupta lor pentru supravietuire. Din aceasta cauza a primit si cel de-al treilea nume sub care aceste trei filme sunt universal cunoscute si anume "trilogia crizei"-econimice bineinteles. Un film ce l-a pregatit practic pe cel din 2002, "The Man Without a Past", mult mai elaborat si mai puternic ca mesaj si totodata si mai apreciat, devenind primul film al cinematografiei acestei tari care a primit o nominalizare la Oscar pentru Cel Mai Bun Film Strain.
Revenind la aceasta prima parte, desi nu are nimic in comun cu celelalte doua filme, mai bine spus, nici unul nu are nimic in comun cu celelalte doua, ca poveste ma refer, fiecare fiind de sine statator, notam o istorisire desi sumbra per ansamblu, parca mult prea fericit incheiata. Cu o linie narativa simpla, poate prea simpla, colorata cu tot felul de "incercari" ,(mai bine spus ispite), pentru personaje, filmul nu are acel vino-n-coa' a altor productii atat de deosebite ale tarilor scandinave sa zicem, daca e sa largim putin unghiul de analiza de-asupra nordului continentului.
Daca povestea este destul de unidimensioala, nici personajele nu se pot lauda cu o mai ampla paleta de stari. Cum era si de asteptat, dialogul si implicarea emotionala sunt sterse spre inexistente. Desi obisnuiti cu acest stil nordic de a creiona protagonistii, totusi aici parca se exagereaza. Avem un tablou al unei familii, sot si sotie, ce se poarta mai stangaci decat la prima intalnire. Daca nu ar fi aparut acele episoade bahice, in care partenerii, pe rand, se cara unu pe celalalt catre pat, ar fi putut cu usurinta sa apara confuzie si deruta in randul privitorilor, privitori ce ar fi putut sa inteleaga ca cei doi sunt frati, veri sau mai stiu eu ce alt tip de rude. Nicidecum casatoriti.
Ca final, filmul pierde mult. Se incearca sa se creeze o tensiune artificiala cu acel privit continuu la ceas, cand de fapt toti am intuit cum se va termina mica odisee a celor doi soti & co.
Oricum, chiar daca este indiscutabil mai slab decat succesorul sau, filmul trebuie urmarit. Este, asa cum spuneam, o pregatire si o introducere in stilul Kaurismäki, o incalzire necesara, daca vrem sa patrundem si sa savuram cu adevarat exceptionalul "The Man Without a Past".
Nota 6,88!
Ps. Marturisesc ca acel baiț dat direct pe lambriul de lemn brut, montat deja pe perete, mi-a trezit amintiri nu prea placute, dintr-un trecut relavit indepartat, amintiri pe care speram sa le fi ingropat si chiar uitat demult.
Revenind la aceasta prima parte, desi nu are nimic in comun cu celelalte doua filme, mai bine spus, nici unul nu are nimic in comun cu celelalte doua, ca poveste ma refer, fiecare fiind de sine statator, notam o istorisire desi sumbra per ansamblu, parca mult prea fericit incheiata. Cu o linie narativa simpla, poate prea simpla, colorata cu tot felul de "incercari" ,(mai bine spus ispite), pentru personaje, filmul nu are acel vino-n-coa' a altor productii atat de deosebite ale tarilor scandinave sa zicem, daca e sa largim putin unghiul de analiza de-asupra nordului continentului.
Daca povestea este destul de unidimensioala, nici personajele nu se pot lauda cu o mai ampla paleta de stari. Cum era si de asteptat, dialogul si implicarea emotionala sunt sterse spre inexistente. Desi obisnuiti cu acest stil nordic de a creiona protagonistii, totusi aici parca se exagereaza. Avem un tablou al unei familii, sot si sotie, ce se poarta mai stangaci decat la prima intalnire. Daca nu ar fi aparut acele episoade bahice, in care partenerii, pe rand, se cara unu pe celalalt catre pat, ar fi putut cu usurinta sa apara confuzie si deruta in randul privitorilor, privitori ce ar fi putut sa inteleaga ca cei doi sunt frati, veri sau mai stiu eu ce alt tip de rude. Nicidecum casatoriti.
Ca final, filmul pierde mult. Se incearca sa se creeze o tensiune artificiala cu acel privit continuu la ceas, cand de fapt toti am intuit cum se va termina mica odisee a celor doi soti & co.
Oricum, chiar daca este indiscutabil mai slab decat succesorul sau, filmul trebuie urmarit. Este, asa cum spuneam, o pregatire si o introducere in stilul Kaurismäki, o incalzire necesara, daca vrem sa patrundem si sa savuram cu adevarat exceptionalul "The Man Without a Past".
Nota 6,88!
Ps. Marturisesc ca acel baiț dat direct pe lambriul de lemn brut, montat deja pe perete, mi-a trezit amintiri nu prea placute, dintr-un trecut relavit indepartat, amintiri pe care speram sa le fi ingropat si chiar uitat demult.