Filmul "Kiddo" aduce în fața publicului un destin trist, parcă știut din primele momente. Kiddo poartă un război cu o lume care nu o ajută, ci o copleșește. "Kiddo" este povestea unei părți a societății pe care preferăm să o ocolim. Copiii care se nasc în familii dezbinate, devin automat oameni în toată firea, de la vârste foarte fragede. Tocmai pentru că reprezintă o realitate traumatizantă, tocmai pentru că pe chipurile lor nu citim inocența, fericirea sau dorința de a trăi copilăria, ci greutatea cu care viața i-a împovărat.
Sportul este modalitatea prin care un tânăr se autodisciplinează, învață regulile de supraviețuire într-o lume cruntă și nemiloasă, valorile vieții și ce înseamnă respectul. Dar acesta nu este suficient. Pe lângă sport, orice tânăr are dreptul să trăiască într-o familie sănătoasă, unde să fie susținut și ajutat în lupta continuă care se numește "viață".
Tânăra de doar 21 de ani reprezintă singurul sprijin și singura sursă de venit a familiei. Kiddo este pasionată de box, iar ringul este singura ei scăpare, reprezentând refugiul ei atunci când simte că nu mai poate și lovește cu furie sacul de box.
O femeie care lovește un sac de box este o imagine destul de gravă, nu? Dar o fată care cară saci de ciment pentru a-și întreține familia? Dar un tată care fură de la copil pentru a-și satisface marele viciu, alcoolul? Dar un frate cu probleme de locomoție - handicapat - așa cum îl numește societatea? Toate fac parte din ceea ce trăim zilnic, dar preferăm să nu observăm.
