Părerea criticului
Într-o lume mai bună, nu serialul Lost in Space ar fi disponibil pentru "binging", ci Killing Eve. Este unul dintre serialele cel mai bine primite ale lunii aprilie, cu un subiect incitant şi suficient de trăsnit pentru a găsi mai multe motive pentru a vedea episod după episod. Iată mai jos ce ţi-ar putea plăcea la acest neaşteptat hibrid între umorul britanic inteligent şi suspansul specific thriller-elor cu spioni. Serialul este disponibil în România pe HBO Go, cu titlul Obsesia Evei.
După despărţirea de serialul Grey's Anatomy, Sandra Oh are parte de un rol suculent: ea este Eve, o dezinvoltă şi intuitivă funcţionară a agenţiei MI5 şi singura a cărei alarmă se aprinde când un gangster este asasinat ziua în amiaza mare într-o zonă publică. Ceea ce colegii ei consideră că este un atac izolat, Eve bănuieşte că este de fapt noua "operă" a unui asasin plătit în ascensiune. Şi mai bănuieşte că asasinul este de fapt o femeie. Dacă o perspectivă a scenariului ne-o arată pe Eve făcând portretul psihologic al asasinei, cealaltă perspectivă ne arată acţiunile acesteia, Villanelle (Jodie Comer), o psihopată care simte că trăieşte numai când ucide.
Scris de Phoebe Waller-Bridge, cunoscută pentru ultra-apreciatul Fleabag, serialul combină acţiunea şi violenţa cu umorul şi replici cât se poate de citabile. Te poţi aştepta ca Villanelle să se mişte într-un mediu volatil unde trebuie să inventeze de fiecare dată o altă metodă de a ucide, dar cine s-ar fi aşteptat că e atât de captivant să fii un simplu funcţionar neoperativ în MI5? Killing Eve este în egală măsură o office comedy, iar faptul că Eve şi colegii săi lucrează într-un mediu mai mult decât stresant lasă locul la animozităţi, ironii şi sarcasme pe măsura celor din comediile politice In the Loop şi Veep, ambele opera scoţianului Armando Iannucci.
Dacă multe seriale păcătuiesc din cauza personajelor simpliste, Killing Eve convinge cu o eroină titulară mai mult decât ataşantă. Ar fi fost atât de simplu ca personajul să fie tratat ca un fel de Sherlock Holmes feminin, dar deducţiile lui Eve nu se datorează vreunei minţi geniale, ci atenţiei şi faptului că este în stare să urmeze orice ipoteză, oricât de trăsnită, până la confirmarea sau infirmarea ei. Personajul are o dezinvoltură care funcţionează extrem de bine atât în timpul acţiunii, cât ş în timpul micilor certuri de birou.
Pe de altă parte, Villanelle dezamăgeşte în parte, în ciuda interpretării mai mult decât convingătoare a lui Comer, o tânără actriţă tot mai pe val după apariţia ei în Thirteen, o miniserie în care interpretează o tânără ce se întoarce acasă la 13 ani după ce a fost răpită. Complet indiferentă la normele sociale şi deloc preocupată de apropierea umană, Villanelle trăieşte într-un joc ale cărui reguli se schimbă de fiecare dată când face o victimă. Inventivitatea ei distrage atenţia de la lipsa de profunzime a personajului, iar relaţia ei cu Konstantin (Kim Bodnia, din celebrul The Bridge/Bron), intermediarul dintre ea şi misterioasa organizaţie care o trimite în misiuni letale peste tot în Europa, este o continuă sursă de umor.
Alert şi imprevizibil, Killing Eve beneficiază şi de faptul că în primele două episoade nu ni se spune deloc cine se află în spatele acţiunilor lui Villanelle şi cui folosesc zecile de asasinate ale acesteia. Este foarte posibil ca abordarea scenariului şi ritmul să se schimbe de îndată ce aflăm cine este "păpuşarul" asasinei şi care sunt scopurile sale. Miza va creşte şi când Eve şi Villanelle îşi vor descoperi identitatea. Cert este că modul cum au fost scrise primele două episoade lasă loc unei evoluţii neaşteptate, ceea ce nu ne poate face decât să recomandăm serialul cu şi mai mare căldură.
Killing Eve a debutat pe BBC America pe 8 aprilie. Primul sezon are opt episoade şi proiectul a primit deja undă verde pentru un al doilea sezon.
După despărţirea de serialul Grey's Anatomy, Sandra Oh are parte de un rol suculent: ea este Eve, o dezinvoltă şi intuitivă funcţionară a agenţiei MI5 şi singura a cărei alarmă se aprinde când un gangster este asasinat ziua în amiaza mare într-o zonă publică. Ceea ce colegii ei consideră că este un atac izolat, Eve bănuieşte că este de fapt noua "operă" a unui asasin plătit în ascensiune. Şi mai bănuieşte că asasinul este de fapt o femeie. Dacă o perspectivă a scenariului ne-o arată pe Eve făcând portretul psihologic al asasinei, cealaltă perspectivă ne arată acţiunile acesteia, Villanelle (Jodie Comer), o psihopată care simte că trăieşte numai când ucide.
Scris de Phoebe Waller-Bridge, cunoscută pentru ultra-apreciatul Fleabag, serialul combină acţiunea şi violenţa cu umorul şi replici cât se poate de citabile. Te poţi aştepta ca Villanelle să se mişte într-un mediu volatil unde trebuie să inventeze de fiecare dată o altă metodă de a ucide, dar cine s-ar fi aşteptat că e atât de captivant să fii un simplu funcţionar neoperativ în MI5? Killing Eve este în egală măsură o office comedy, iar faptul că Eve şi colegii săi lucrează într-un mediu mai mult decât stresant lasă locul la animozităţi, ironii şi sarcasme pe măsura celor din comediile politice In the Loop şi Veep, ambele opera scoţianului Armando Iannucci.
Dacă multe seriale păcătuiesc din cauza personajelor simpliste, Killing Eve convinge cu o eroină titulară mai mult decât ataşantă. Ar fi fost atât de simplu ca personajul să fie tratat ca un fel de Sherlock Holmes feminin, dar deducţiile lui Eve nu se datorează vreunei minţi geniale, ci atenţiei şi faptului că este în stare să urmeze orice ipoteză, oricât de trăsnită, până la confirmarea sau infirmarea ei. Personajul are o dezinvoltură care funcţionează extrem de bine atât în timpul acţiunii, cât ş în timpul micilor certuri de birou.
Pe de altă parte, Villanelle dezamăgeşte în parte, în ciuda interpretării mai mult decât convingătoare a lui Comer, o tânără actriţă tot mai pe val după apariţia ei în Thirteen, o miniserie în care interpretează o tânără ce se întoarce acasă la 13 ani după ce a fost răpită. Complet indiferentă la normele sociale şi deloc preocupată de apropierea umană, Villanelle trăieşte într-un joc ale cărui reguli se schimbă de fiecare dată când face o victimă. Inventivitatea ei distrage atenţia de la lipsa de profunzime a personajului, iar relaţia ei cu Konstantin (Kim Bodnia, din celebrul The Bridge/Bron), intermediarul dintre ea şi misterioasa organizaţie care o trimite în misiuni letale peste tot în Europa, este o continuă sursă de umor.
Alert şi imprevizibil, Killing Eve beneficiază şi de faptul că în primele două episoade nu ni se spune deloc cine se află în spatele acţiunilor lui Villanelle şi cui folosesc zecile de asasinate ale acesteia. Este foarte posibil ca abordarea scenariului şi ritmul să se schimbe de îndată ce aflăm cine este "păpuşarul" asasinei şi care sunt scopurile sale. Miza va creşte şi când Eve şi Villanelle îşi vor descoperi identitatea. Cert este că modul cum au fost scrise primele două episoade lasă loc unei evoluţii neaşteptate, ceea ce nu ne poate face decât să recomandăm serialul cu şi mai mare căldură.
Killing Eve a debutat pe BBC America pe 8 aprilie. Primul sezon are opt episoade şi proiectul a primit deja undă verde pentru un al doilea sezon.
