Kinds of Kindness (2024)

Poate sunt subiectiv, dar filmul mi s-a părut extrem de plictisitor, fără să reușească să capteze interesul.

Yorgos Lanthimos, un nume de tinut minte. Are o imaginatie atat de bolnava incat, sper sa nu mai vad vreun film de-al lui nici macar din greseala.

Îngrozitor...De ce nu e trecut la categoria "horror"?Cine spune că gustă acest film,cred că doar vrea să pară sofisticat.Am plecat spre sfârșitul celei de a doua părți,când scena horror cu Emma Stone m- a oripilat la maxim.Ar trebui ca spectatorul să fie avertizat înainte să dea bani pe bilet(și pe popcorn...)!

,, Moartea lui RMF,,. ,,RMF zboara,, . ,,RMF mananca un sandvis,,. Trei episoade de vreo 45-50 de minute fiecare. Din titluri reiese ca personajul principal este ( foarte) misteriosul RMF care apare foarte putin in fiecare dintre cele trei episoade dar care e considerat esential in economia filmului. Si totusi... cine este RMF ? Insusi scenaristul si regizorul Yorgos Lanthimos ne da liber sa ne imaginam ceea ce dorim afirmand ca RMF nu ,,reprezinta nimic in particular,,. Bineinteles ca dupa terminarea vizionarii l-am pus la treaba pe Goagal. Si mi s-a parut interesanta urmatoarea interpretare: R de la rascumparare, M de la manipulare, F de la credinta ( faith). Plin de miez mi s-a parut review-ul lui Andreas Babiolakis, , unul cat se poate de avizat tinand cont si de originile comune pe care acesta le are cu Lanthimos, cu celalalt scenarist Efthimis Filippou dar si cu... cel care il interpreteaza pe RMF, Yorgos Stefanakos, bun prieten in viata reala cu Lanthimos. In ,,Kinds of kindness,, regizorul grec se intrece pe sine: misterios si socant mi s-a parut in toate celelalte patru filme ale sale pe care le vizionasem inainte, dar aici e si mai si.

Numitorul comun al celor trei scenete , poate fi și omleta . . de ouă.

Ma asteptam sa fie un pic ciudat, dar filmul este de-a dreptul bolnav.Sa fiu sincer m-a speriat un pic .

Filmul pune oglinzi în subliminalul naturii umane. Nu ne place uneori. E o satiră cu scene șocante. Film misterios, toxic, baroc, absurd, ludic, macabru, sordid, labirintic, grotesc, amuzant, ridicol, straniu, cu un stil recognoscibil.

Nu recomand! 2 ore jumătate pierdute din viața omului.

Cu absurdul său întunecat și cu narațiunile sale tăioase, Lanthimos ne reamintește că cinematografia poate fi percepută și exprimată ca un festival de tulburări psihice atent orchestrat. „Kinds of Kindness” este un amestec reușit de tonuri și influențe. Lathimos face o treabă excelentă amestecînd violența cu sexul; tragedia cu comedia și cinismul cu un oarecare optimism. Unele dintre finaluri sînt pesimiste, iar cîteva dintre povești ne lasă cu întrebări deschise.

Filmul spune trei povești distincte, toate avînd aceeași distribuție care interpretează personaje diferite. Este o comedie neagră și seacă, uneori prea amuzată de propria ciudățenie pentru a genera vreun umor veritabil, acesta fiind un mare minus. O dragoste de sine prea mare care îi obturează naturalețea, cea mai mare problemă a sa este lipsa totală a unui puls uman.

Prin însăși natura sa, filmul este atît provocator, cît și epuizant. Nu este o peliculă pe care să o vizionați seara pe fond de oboseală. Fiecare secțiune prezintă un aspect al societății umane; căsătoria, munca și credința, pe care le împinge într-o oglindă satirică, în care pute admira disecarea anxietății contemporane. Lumea grecului este un carnaval sumbru în care abundă extremele, dar este și lumea în care trăim. Este o experiență neuniformă, greu de conectat la nivel emoțional, dar poate fi stimulantă din punct de vedere intelectual, mai ales atunci cînd comparăm diferitele elemente narative și mesajele celor trei povești.

Chiar dacă vă induce senzația de sațietate, în centrul filmului nu se află nimic deosebit, în afară de cîteva momente ironice și imagini frumoase, experiența se dovedește în cele din urmă a fi una goală și lipsită de conținut autentic.

Plemons, Stone și Dafoe sînt toți buni, de fapt, nu există niciun membru al distribuției care să nu fie convingător, cu toate că uneori am fost agasat de obtuzitatea narațiunii, nu pot să nu admir amestecul de genuri, referințe, tonuri și ridicol pe care Lanthimos ni l-a pregătit. Este departe de a fi cea mai bună realizare a grecului, dar are cîteva firmituri care să-l recomande.

Filmul asta e deja pe cai maritime inainte de lansarea in cinematografe.E structurat in cateva povești plictisitoare cei care apreciază bizareriile lui Yorgos Lanthimos vor fi mai îngăduitori.Mult mai slab decât Pure Things si nici Emma Stone nu strălucește ca in filmul precedent.