Părerea criticului
Un obișnuit al festivalului de la Cannes, regizorul grec Yorgos Lanthimos a revenit pe Croazetă cu Kinds of Kindness, noul său lungmetraj extrem de bizar, enigmatic și amuzant.
După ce a câștigat premiul Un Certain Regard cu Dogtooth în 2009, premiul juriului cu The Lobster în 2015 și premiul pentru cel mai bun scenariu cu The Killing of a Sacred Deer în 2017, Lanthimos s-a întors săptămâna trecută la Cannes pentru premiera mondială a filmului Kinds of Kindness. În stilul său caracteristic, asemenea celor trei filme prezentate deja la Cannes, noul lungmetraj împărtășește caracterul neobișnuit, criptic, pe care l-a dezvoltat în anterioarele sale pelicule, acesta fiind co-scris de cineastul grec împreună cu Efthimis Filippou, scenaristul de la Dogtooth, The Lobster și The Killing of a Sacred Deer.
De data aceasta, însă, Kinds of Kindness se diferențiază de precedentele prin faptul că este o antologie formată din trei filme de câte 45 de minute/o oră fiecare. Această trilogie prezintă situații din ce în ce mai bizare în care realitatea convențională se ciocnește cu evenimente stranii, adesea tulburătoare și supranaturale. Temele recurente ale filmografiei lui Lanthimos precum dragostea, controlul și puterea se regăsesc în Kinds of Kindness și sunt explorate prin povești fascinante și imprevizibile, presărate cu umor negru. Mai mult ca sigur, în timp ce fanii filmografiei grecului și cei cărora le place să se cufunde în universuri stranii vor prețui acest triptic, numeroși alții vor fi total împotrivă din cauza extravaganței și inaccesibilității filmului.
Ce este surprinzător la Kinds of Kindness este faptul că, deși cele trei povești sunt total diferite și fac parte din aceeași lume (un oraș american nedenumit cu ieșire la ocean), rolurile din fiecare narațiune sunt interpretate de aceeași actori. Din distribuție fac parte deja foști colaboratori ai regizorului grec - Emma Stone (The Favourite, Poor Things), Willem Dafoe (Poor Things) - dar și actori care nu au mai lucrat cu acesta - Jesse Plemons (protagonist în toate cele trei povești), Margaret Qualley, Hong Chau, Joe Alwyn, Mamoudou Athie și Hunter Schafer. Toți acești actori se descurcă de minune să se acordeze la universul propus de Lanthimos, în special Stone, Plemons și Dafoe primind fiecare trei roluri diferite care îi provoacă în moduri nemaivăzute până acum. Singurul personaj care face legătura între toate aceste narațiuni este misteriosul RMF (Yorgos Stefanakos), un bărbat înalt și cu barbă, ce nu are nicio replică, dar care denumește fiecare poveste: "The Death of RMF" / "Moartea lui RMF", "RMF is Flying" / "RMF zboară" și "RMF Eats a Sandwich" / "RMF mănâncă un sandwich".
În conferința de presă de la Cannes, cineastul grec a spus că inspirația pentru prima narațiune a venit atunci când citea "Caligula". După ce "am reflectat cum un bărbat poate avea atâta putere asupra poporului său, am început să-mi imaginez în lumea noastră contemporană pe cineva care ar avea un control complet față de altă persoană: la ce oră se trezește, ce mănâncă, dacă se poate căsători, dacă face sex, un accident sau moare", a declarat Lanthimos.
Prima poveste din acest triptic ilustrează un bărbat (Jesse Plemons) al cărui orar și decizii sunt deja stabilitate de Raymond (Will Dafoe), iar după ce este forțat să facă un accident de mașini, lovindu-l chiar pe RMF, acesta încearcă să recapete controlul asupra propriei sale vieți. În a doua narațiune, un polițist (Jesse Plemons) care suferă din cauza dispariției soției sale (Emma Stone) într-un naufragiu devine din ce în ce mai suspicios atunci când aceasta se întoarce acasă nevătămată și pare o persoană diferită. Cea de-a treia poveste prezintă o femeie vitezomană (Emma Stone) ce caută o persoană cu abilități speciale pentru a o aduce comunității bizare din care face parte cu scopul de a deveni liderul lor spiritual. Desigur, pornind de la aceste premise, Lanthimos și co-scenaristul Filippou dezvoltă poveștile, le răsucesc în cele mai neobișnuite moduri și par mereu cu un pas înaintea spectatorilor, sondând adânc relația dintre iubire și control.
Kinds of Kindness este filmat pe peliculă de 35 de milimetri și arată splendid, datorită colorizării, proces în care cineastul a preferat culorile calde. Lanthimos reia colaborarea cu directorul de imagine Robbie Ryan (Poor Things, The Favourite) și, spre deosebire de ultimele două lungmetraje la care au lucrat împreună, turnate în platouri și locații interioare, cei doi profită de străzile din New Orleans, Louisiana, înfățișându-le atât prin cadre largi, cât și prin unghiuri înclinate ce destabilizează echilibrul poveștii. De asemenea, utilizarea recurentă a gros-plan-ului pentru a capta expresiile faciale ale personajelor sale amplifică intensitatea acțiunii. Muzica este și ea un aspect important în această poveste și își face simțită prezența încă de la debutul filmului, atunci când melodia "Sweet Dreams (Are Made of This)" de la trupa Eurythmics se poate auzi odată cu apariția unui scurt generic, impregnând filmul cu vitalitate. Compozitorul Jerskin Fendrix, ce a lucrat și la Poor Things, creează o coloană sonoră neconvențională, plină de sunete disonante de pian și corzi trosnite, ce contribuie deseori la alarmarea atmosferei.
Kinds of Kindness este un film captivant, straniu, pe alocuri amuzant și suprarealist, ce prezintă o lume contemporană tulburătoare, în care nevoia prea mare de iubire declanșează dezechilibru și o supunere toxică față de controlul altora. Dacă Lanthimos va aliena audiența sau își va face noi fani cu acest nou lungmetraj fidel stilului său bine cunoscut, aceasta rămâne de văzut. Probabil rezumatul cel mai bun al filmului este chiar declarația făcută de regizor la finalul conferinței de presă: "Nu credeți că este ceva în neregulă cu lumea asta? Munca mea reflectă lumea... Cred că este bizară, nebună, deseori tristă, dar este și ridicolă și amuzantă. Asta trebuie să fie parte din ceea ce facem."
După ce a câștigat premiul Un Certain Regard cu Dogtooth în 2009, premiul juriului cu The Lobster în 2015 și premiul pentru cel mai bun scenariu cu The Killing of a Sacred Deer în 2017, Lanthimos s-a întors săptămâna trecută la Cannes pentru premiera mondială a filmului Kinds of Kindness. În stilul său caracteristic, asemenea celor trei filme prezentate deja la Cannes, noul lungmetraj împărtășește caracterul neobișnuit, criptic, pe care l-a dezvoltat în anterioarele sale pelicule, acesta fiind co-scris de cineastul grec împreună cu Efthimis Filippou, scenaristul de la Dogtooth, The Lobster și The Killing of a Sacred Deer.
De data aceasta, însă, Kinds of Kindness se diferențiază de precedentele prin faptul că este o antologie formată din trei filme de câte 45 de minute/o oră fiecare. Această trilogie prezintă situații din ce în ce mai bizare în care realitatea convențională se ciocnește cu evenimente stranii, adesea tulburătoare și supranaturale. Temele recurente ale filmografiei lui Lanthimos precum dragostea, controlul și puterea se regăsesc în Kinds of Kindness și sunt explorate prin povești fascinante și imprevizibile, presărate cu umor negru. Mai mult ca sigur, în timp ce fanii filmografiei grecului și cei cărora le place să se cufunde în universuri stranii vor prețui acest triptic, numeroși alții vor fi total împotrivă din cauza extravaganței și inaccesibilității filmului.
Ce este surprinzător la Kinds of Kindness este faptul că, deși cele trei povești sunt total diferite și fac parte din aceeași lume (un oraș american nedenumit cu ieșire la ocean), rolurile din fiecare narațiune sunt interpretate de aceeași actori. Din distribuție fac parte deja foști colaboratori ai regizorului grec - Emma Stone (The Favourite, Poor Things), Willem Dafoe (Poor Things) - dar și actori care nu au mai lucrat cu acesta - Jesse Plemons (protagonist în toate cele trei povești), Margaret Qualley, Hong Chau, Joe Alwyn, Mamoudou Athie și Hunter Schafer. Toți acești actori se descurcă de minune să se acordeze la universul propus de Lanthimos, în special Stone, Plemons și Dafoe primind fiecare trei roluri diferite care îi provoacă în moduri nemaivăzute până acum. Singurul personaj care face legătura între toate aceste narațiuni este misteriosul RMF (Yorgos Stefanakos), un bărbat înalt și cu barbă, ce nu are nicio replică, dar care denumește fiecare poveste: "The Death of RMF" / "Moartea lui RMF", "RMF is Flying" / "RMF zboară" și "RMF Eats a Sandwich" / "RMF mănâncă un sandwich".
În conferința de presă de la Cannes, cineastul grec a spus că inspirația pentru prima narațiune a venit atunci când citea "Caligula". După ce "am reflectat cum un bărbat poate avea atâta putere asupra poporului său, am început să-mi imaginez în lumea noastră contemporană pe cineva care ar avea un control complet față de altă persoană: la ce oră se trezește, ce mănâncă, dacă se poate căsători, dacă face sex, un accident sau moare", a declarat Lanthimos.
Prima poveste din acest triptic ilustrează un bărbat (Jesse Plemons) al cărui orar și decizii sunt deja stabilitate de Raymond (Will Dafoe), iar după ce este forțat să facă un accident de mașini, lovindu-l chiar pe RMF, acesta încearcă să recapete controlul asupra propriei sale vieți. În a doua narațiune, un polițist (Jesse Plemons) care suferă din cauza dispariției soției sale (Emma Stone) într-un naufragiu devine din ce în ce mai suspicios atunci când aceasta se întoarce acasă nevătămată și pare o persoană diferită. Cea de-a treia poveste prezintă o femeie vitezomană (Emma Stone) ce caută o persoană cu abilități speciale pentru a o aduce comunității bizare din care face parte cu scopul de a deveni liderul lor spiritual. Desigur, pornind de la aceste premise, Lanthimos și co-scenaristul Filippou dezvoltă poveștile, le răsucesc în cele mai neobișnuite moduri și par mereu cu un pas înaintea spectatorilor, sondând adânc relația dintre iubire și control.
Kinds of Kindness este filmat pe peliculă de 35 de milimetri și arată splendid, datorită colorizării, proces în care cineastul a preferat culorile calde. Lanthimos reia colaborarea cu directorul de imagine Robbie Ryan (Poor Things, The Favourite) și, spre deosebire de ultimele două lungmetraje la care au lucrat împreună, turnate în platouri și locații interioare, cei doi profită de străzile din New Orleans, Louisiana, înfățișându-le atât prin cadre largi, cât și prin unghiuri înclinate ce destabilizează echilibrul poveștii. De asemenea, utilizarea recurentă a gros-plan-ului pentru a capta expresiile faciale ale personajelor sale amplifică intensitatea acțiunii. Muzica este și ea un aspect important în această poveste și își face simțită prezența încă de la debutul filmului, atunci când melodia "Sweet Dreams (Are Made of This)" de la trupa Eurythmics se poate auzi odată cu apariția unui scurt generic, impregnând filmul cu vitalitate. Compozitorul Jerskin Fendrix, ce a lucrat și la Poor Things, creează o coloană sonoră neconvențională, plină de sunete disonante de pian și corzi trosnite, ce contribuie deseori la alarmarea atmosferei.
Kinds of Kindness este un film captivant, straniu, pe alocuri amuzant și suprarealist, ce prezintă o lume contemporană tulburătoare, în care nevoia prea mare de iubire declanșează dezechilibru și o supunere toxică față de controlul altora. Dacă Lanthimos va aliena audiența sau își va face noi fani cu acest nou lungmetraj fidel stilului său bine cunoscut, aceasta rămâne de văzut. Probabil rezumatul cel mai bun al filmului este chiar declarația făcută de regizor la finalul conferinței de presă: "Nu credeți că este ceva în neregulă cu lumea asta? Munca mea reflectă lumea... Cred că este bizară, nebună, deseori tristă, dar este și ridicolă și amuzantă. Asta trebuie să fie parte din ceea ce facem."
