Părerea criticului
Cu acţiunea plasată în Coreea secolului 15 şi cu o combinaţie inspirată de politică, suspans şi violenţă explicită, Kingdom are toate şansele să-ţi atragă atenţia. Şi o va face chiar dacă nu eşti fanul celor două genuri extrem de diferite pe care acest hibrid le explorează minuţios şi creativ, drama politică de epocă şi horror-ul cu zombi. Iată mai jos ce ţi-ar putea plăcea la noua producţie Netflix, disponibilă pe populara platformă şi în România.
Cu un prim sezon de doar şase episoade şi un al doilea deja confirmat, Kingdom va avea nevoie de câteva zeci de minute pentru a te prinde în mreje. Povestea începe ca o intrigă de curte: prinţul moştenitor, Chang (Ju Ji-hoon, foto), este îngrijorat că nu şi-a mai văzut tatăl, pe măritul împărat, de săptămâni de zile, fiindu-i interzis accesul în palatul acestuia pe motiv că tatăl său are varicelă şi că molipsitoarea boală i-ar pune în pericol succesiunea la tron. Ce nu ştie Chang, iar spectatorii află destul de repede, este că împăratul de fapt a murit şi, în urma unui tratament misterios, s-a transformat în zombi. Cu tronul controlat de familia împărătesei obsedate să păstreze puterea pentru copilul ei încă nenăscut, prinţul fuge de la curte pentru a-şi salva viaţa şi pentru a desluşi misterul din spatele dispariţiei împăratului.
Regizor este Kim Seong-hun, cunoscut mai ales pentru superhitul din 2016 The Tunnel/Tunelul (văzut şi la noi la festivalul Transilvania), care reuşeşte să creeze un interesant echilibru de forţe centrat pe protagonistul său, aflat la extrem de periculoasa graniţă dintre puterea absolută şi nicio putere. Un personaj perfectibil şi ataşant, Chang se transformă brusc din cel căruia destinul pare să-i fi promis totul în victima uneltirilor curtenilor săi, dar şi a bizarei epidemii ce pare să se fi răspândit şi în afara palatului imperial.
Ce impresionează la Kingdom este faptul că scenariul acordă atenţie şi este credibil în ambele abordări ale sale. Îl vedem pe Chang fugind din palat însoţit de sfetnicul său (sursă nu doar de învăţături, ci şi de umor) şi nevoit să se maturizeze brutal, vânat atât de gărzile împărătesei, cât şi de flămânzii morţi-vii. Iar faptul că acţiunea are loc în secolul 15 rezolvă una din marile probleme ale producţiilor cu zombi, care pornesc mult prea des de la o premisă-convenţie mai mult decât supărătoare, aceea că personajele lor nu au văzut vreodată un film cu zombi şi prin urmare nimeni nu înţelege ce se întâmplă o dată cu primele atacuri.
Pe lângă scenariul inteligent (care a fost respins ani de zile de televiziunile din Coreea de Sud pe motiv că este prea violent), Kingdom excelează şi la atmosferă. Tensiunea este excelent ţinută în frâu, într-un contrast eficient între momentele de suspans şi răbufnirea violentă obligatorie. Poate că unii dintre spectatori nu vor gusta scenele de intrigă politică, dar acestea nu domină povestea, astfel încât ea îi poate captiva şi pe cei mai puţin interesaţi de intrigile de palat. Kingdom merită cu prisosinţă atenţia ta şi s-ar putea să-l vezi într-un timp mai scurt decât te aştepţi, pentru că imediat după ce termini un episod vei vrea să-l vezi pe următorul.
Cu un prim sezon de doar şase episoade şi un al doilea deja confirmat, Kingdom va avea nevoie de câteva zeci de minute pentru a te prinde în mreje. Povestea începe ca o intrigă de curte: prinţul moştenitor, Chang (Ju Ji-hoon, foto), este îngrijorat că nu şi-a mai văzut tatăl, pe măritul împărat, de săptămâni de zile, fiindu-i interzis accesul în palatul acestuia pe motiv că tatăl său are varicelă şi că molipsitoarea boală i-ar pune în pericol succesiunea la tron. Ce nu ştie Chang, iar spectatorii află destul de repede, este că împăratul de fapt a murit şi, în urma unui tratament misterios, s-a transformat în zombi. Cu tronul controlat de familia împărătesei obsedate să păstreze puterea pentru copilul ei încă nenăscut, prinţul fuge de la curte pentru a-şi salva viaţa şi pentru a desluşi misterul din spatele dispariţiei împăratului.
Regizor este Kim Seong-hun, cunoscut mai ales pentru superhitul din 2016 The Tunnel/Tunelul (văzut şi la noi la festivalul Transilvania), care reuşeşte să creeze un interesant echilibru de forţe centrat pe protagonistul său, aflat la extrem de periculoasa graniţă dintre puterea absolută şi nicio putere. Un personaj perfectibil şi ataşant, Chang se transformă brusc din cel căruia destinul pare să-i fi promis totul în victima uneltirilor curtenilor săi, dar şi a bizarei epidemii ce pare să se fi răspândit şi în afara palatului imperial.
Ce impresionează la Kingdom este faptul că scenariul acordă atenţie şi este credibil în ambele abordări ale sale. Îl vedem pe Chang fugind din palat însoţit de sfetnicul său (sursă nu doar de învăţături, ci şi de umor) şi nevoit să se maturizeze brutal, vânat atât de gărzile împărătesei, cât şi de flămânzii morţi-vii. Iar faptul că acţiunea are loc în secolul 15 rezolvă una din marile probleme ale producţiilor cu zombi, care pornesc mult prea des de la o premisă-convenţie mai mult decât supărătoare, aceea că personajele lor nu au văzut vreodată un film cu zombi şi prin urmare nimeni nu înţelege ce se întâmplă o dată cu primele atacuri.
Pe lângă scenariul inteligent (care a fost respins ani de zile de televiziunile din Coreea de Sud pe motiv că este prea violent), Kingdom excelează şi la atmosferă. Tensiunea este excelent ţinută în frâu, într-un contrast eficient între momentele de suspans şi răbufnirea violentă obligatorie. Poate că unii dintre spectatori nu vor gusta scenele de intrigă politică, dar acestea nu domină povestea, astfel încât ea îi poate captiva şi pe cei mai puţin interesaţi de intrigile de palat. Kingdom merită cu prisosinţă atenţia ta şi s-ar putea să-l vezi într-un timp mai scurt decât te aştepţi, pentru că imediat după ce termini un episod vei vrea să-l vezi pe următorul.
