Părerea criticului
Pentru fanii filmului polițist în linia Agathei Christie, Knives Out este cu siguranță o supriză plăcută. Dacă l-ați îndrăgit pe Hercule Poirot, dacă v-au plăcut enigmele, dacă v-a plăcut să vă întrebați cine e asasinul într-o poveste polițistă sau pur și simplu v-au plăcut decorurile flamboaiante, este simplu – iată-le pe toate aici. Între thriller și enigmă polițistă, Knives Out este un film insolit în peisajul producțiilor lansate pe marile ecrane.
Plasat într-o luxoasă reședință a unui – surpriză - autor bogat de romane polițiste, filmul nu suferă de abundența clișeelor americane, ci mai degrabă este pe calapodul cărților polițiste clasice. Avem o moarte suspectă – poate o crimă? – o familie mare dornică să primească o moștenire, o tânără și frumoasă asistentă (Marta), și, desigur, un detectiv carismatic, cu un nume franțuzesc, jucat de Daniel Craig.
Benoit Blanc (Daniel Craig), detectiv particular din Louisiana (de unde numele francez), cunoscut în branșă drept „ultimul detectiv gentleman”, reușește să intre în pielea unui Hercule Poirot american. Alături de el mai apare un detectiv (Lakeith Stanfield). Blanc își îndreaptă atenția către Marta, care are în mod curios o aversiune față de minciuni, vomând de fiecare dată când spune una… Un artificiu scenaristic pe cât de amuzant pentru public pe atât de folositor în dezamorsarea investigației. Blanc o va implica pe femeie în cercetări.
Filmul începe ca multe altele de gen: cu un cadavru care cere explicații. Harlan Thrombey (Christopher Plummer), un scriitor vârstnic de romane polițiste, este găsit cu gâtul tăiat în luxoasa sa locuință. Și, oricât de intrigantă ar fi moartea acestuia, pe descendenții lui îi interesează mai mult moștenirea: fiica sa Linda (Jamie Lee Curtis) și soțul ei Richard (Don Johnson) care o înșală, un vehement susținător al lui Donald Trump, fiul său Walt (Michael Shannon în pulover) care conduce editura tatălui său, apoi autoarea de lifestyle Joni (Toni Colette), nora bătrânului, dar și nepotul playboy Ransom (Chris Evans), oaia neagră a familiei.
Există și alte figuri: infirmiera bătrânului (Ana de Armas), definită simplu drept „personalul de serviciu” de către familia bătrânului, care nu știe să îi găsească pe hartă țara de origine.
Povestea complicată a filmului ar putea-o face geloasă pe Agatha Christie. Bătrânul pontos și viclean face ca însăși moartea lui să pară o farsă, dar moartea cât se poate de reală a patriarhului familiei pendulează până în ultima clipă între crimă și sinucidere. Familia care își ascute cuțitele pentru a-i moșteni averea și care este combinația perfectă între aroganță, aere burgheze, rapacitate și ipocrizie, nu se lasă mai prejos: o noră care își înșală socrul la renta lunară, un fiu decrepit dar lacom plus un ginere amator de adultere.
Filmul reușește să fie totuși mai mult decât o comedie de moravuri: avem scene la limita horror-ului, plus chiar o urmărire cu mașini (desigur, nu în genul Fast & Furious). Pentru fanii enigmelor detectivistice și nu numai, o enigmă care vă va ține în priză, pe un fundal de roman polițist clasic, cu o distribuției cu nume sonore e ceea ce oferă filmul.
Iar dacă până la jumatea producției enigma pare descâlcită, așteptați-vă la o întorsătură de situație ce pune totul într-o altă lumină.
Plasat într-o luxoasă reședință a unui – surpriză - autor bogat de romane polițiste, filmul nu suferă de abundența clișeelor americane, ci mai degrabă este pe calapodul cărților polițiste clasice. Avem o moarte suspectă – poate o crimă? – o familie mare dornică să primească o moștenire, o tânără și frumoasă asistentă (Marta), și, desigur, un detectiv carismatic, cu un nume franțuzesc, jucat de Daniel Craig.
Benoit Blanc (Daniel Craig), detectiv particular din Louisiana (de unde numele francez), cunoscut în branșă drept „ultimul detectiv gentleman”, reușește să intre în pielea unui Hercule Poirot american. Alături de el mai apare un detectiv (Lakeith Stanfield). Blanc își îndreaptă atenția către Marta, care are în mod curios o aversiune față de minciuni, vomând de fiecare dată când spune una… Un artificiu scenaristic pe cât de amuzant pentru public pe atât de folositor în dezamorsarea investigației. Blanc o va implica pe femeie în cercetări.
Filmul începe ca multe altele de gen: cu un cadavru care cere explicații. Harlan Thrombey (Christopher Plummer), un scriitor vârstnic de romane polițiste, este găsit cu gâtul tăiat în luxoasa sa locuință. Și, oricât de intrigantă ar fi moartea acestuia, pe descendenții lui îi interesează mai mult moștenirea: fiica sa Linda (Jamie Lee Curtis) și soțul ei Richard (Don Johnson) care o înșală, un vehement susținător al lui Donald Trump, fiul său Walt (Michael Shannon în pulover) care conduce editura tatălui său, apoi autoarea de lifestyle Joni (Toni Colette), nora bătrânului, dar și nepotul playboy Ransom (Chris Evans), oaia neagră a familiei.
Există și alte figuri: infirmiera bătrânului (Ana de Armas), definită simplu drept „personalul de serviciu” de către familia bătrânului, care nu știe să îi găsească pe hartă țara de origine.
Povestea complicată a filmului ar putea-o face geloasă pe Agatha Christie. Bătrânul pontos și viclean face ca însăși moartea lui să pară o farsă, dar moartea cât se poate de reală a patriarhului familiei pendulează până în ultima clipă între crimă și sinucidere. Familia care își ascute cuțitele pentru a-i moșteni averea și care este combinația perfectă între aroganță, aere burgheze, rapacitate și ipocrizie, nu se lasă mai prejos: o noră care își înșală socrul la renta lunară, un fiu decrepit dar lacom plus un ginere amator de adultere.
Filmul reușește să fie totuși mai mult decât o comedie de moravuri: avem scene la limita horror-ului, plus chiar o urmărire cu mașini (desigur, nu în genul Fast & Furious). Pentru fanii enigmelor detectivistice și nu numai, o enigmă care vă va ține în priză, pe un fundal de roman polițist clasic, cu o distribuției cu nume sonore e ceea ce oferă filmul.
Iar dacă până la jumatea producției enigma pare descâlcită, așteptați-vă la o întorsătură de situație ce pune totul într-o altă lumină.
