O comedie vehoslovaca la care nu te poti opri din plans.Un film regizat , jucat , filmat perfect.Singurul minus este propaganda anticomunista....
cezarika21
pe 27 Februarie 2016 18:01
Procopsit cu un copil rus după o căsătorie de formă încheiată cu o transfugă rusoaică, violoncelistul ceh František Louka trebuie să se adapteze noii situații și să învețe să fie o persoană responsabilă. Inima burlacului convins începe să se înmoaie, iar egoismul inițial este înlocuit cu o afecțiune pentru micul Kolja.
Realist și sincer, filmul ”Kolja” este o poveste emoționantă despre traiul din ultimii ani ai regimului comunist din Cehia, despre compromisurile necesare pentru a putea duce un trai decent, despre îmblânzirea sufletului unui burlac convins și mai ales despre regăsirea sensului și a frumuseții vieții. El demonstrează încă o dată valoarea cinematografiei cehe, ce continuă cu succes drumul glorios al cinematografiei cehoslovace.
Nu există patetism inutil, exces de nuditate, demonstrații de vulgaritate sau elogiul mizeriei ca în cinematografia românească postcomunistă. Cehii au înțeles că trebuie să se laude cu lucrurile bune pentru a fi respectați ca nație și nu cu lucrurile rele cum fac cineaști români precum Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Cătălin Mitulescu sau Florin Șerban care ne prezintă în filme cu o satisfacție sadică ca pe o nație de criminali și de handicapați. Dumneavoastră ce ați prefera să vedeți: frumusețea toamnelor pragheze sau noroiul bucureștean?
lili22
pe 01 Septembrie 2012 13:35
Actorii care joaca perfect, scenariul, muzica, splendidul decor al toamnei pragheze...in sfirsit un film care merita premiul Oscar.
alex_il_fenomeno
pe 26 Ianuarie 2012 15:57
un film fantastic prin viziunea regizorala , creatorul acestuia punand mare accent pe fiecare cadru in parte , iar tocmai de aceea o poveste aparent banala la prima vedere a succedat intr-un film captivant , cu un ritm relativ moderat , dar care te tinea atent secunda de secunda . limba , aparent dificila , era perfect mascata de fapte , care veneau unele mai altele tot mai surprinzatoare , incat si acel final a fost atat de bun , incat iti ramane adanc intiparit in minte . merita urmarit , si nu doar o singura data !
frodo_b
pe 11 August 2011 12:00
Ce va fi dacă pe timpurile totalitarismului comunist, unui ceh, burlac convins, i se va propune să se căsătorească fictiv, pentru bani cu o rusoaică, care va fugi în vest și îl va lăsa pe acest ceh cu un copil? Se va primi un film cu denumirea „Kolja” după numele băiatului pe care la „adoptat”. Acest film premitat cu Oscar în 1997 în nominația de cel mai bun film străin întradevăr își merită Oscarul, datorită conjuncturii sale atmosferice, ce ne provoacă afecțiune și compasiune. Așa au fost timpurile, așa a fost situația...
Așadar violonistul Louka, un burlac care își petrecea timpul în compania diferitor dame de ocazie, are nevoie de bani. Cu mult timp în urmă el oferea speranțe că va deveni un mare muzicant, însă timpul a năruit aceste speranțe. A fost o perioadă cînd el cînta la filarmonica națională însă evadarea fratelui său din țară ia închis drumul spre glorie. Doar mama sa mai credea în talentul virtuozului său fiu pe care îl convingea că nu trebuie să se căsătorească din simplu motiv, sau muzica sau familia, iar combinarea lor ar fi fatală. Astfel la cei 55 de ani ai săi el e singur și doar „vechile cunoștințe” îl mai vizitează. Ba chiar mai mult lumea înconjurătoare rîde de dînsul deoarece pentru a cîștiga măcar ceva bani el este nevoit să lucreze la cimitir aurind inscripțiile, și cîntînd la înmormîntări. Lipsa de bani la adus la situația ce este relatată în film. Cu ajutorul unui prieten ce lucra la cimitir el a găsit o rusoaică care era gata să plătească bani „gheață” pentru a evada din Uniunea Sovietică. Burlacul de la început avea dubii în privința acestei afaceri. Aceste dubii sau adeverit. „Soția sa” a evadat în Germania, iar Louka a rămas să-și ducă viața cu Kolja un băiat frumos și cuminte.
Kolja nu înțelege nimic în cehă, iar Louka nu pricepe nici o boabă în rusă. Pe dînșii îi așteaptă o cale lungă către înțelegere, o cale plină de neînțelegeri, plină de peripeții cînd mai vesele cînd mai triste, pline de plînsete și zîmbete ce făuresc portretul copilăriei. Filmul ne arată cum poate fi topită inima oricărui om. Sunt necesari doar niște ochișori curați ca lacrima a unui copil mic dar cu o inimă mare. Deseori oamenii construesc în jurul lor pereți de nepătruns. Deseori însă se întîmpă că acești pereți sunt distruși necătînd la toate stereotipurile politice, etice sau culturale. Așa și în istoria dată, copilul de naționalitate rusă, Kolja, găsește în Louka ceea ce căuta un tată atent și iubitor, Louka găsește în copil sensul vieții sale atît de demult pierdut, iar organele de conducere găsesc în relația lor idilică elementele unei crime. De aici și presiunea din partea autorităților soldate cu diferite investigații și interogări.
Însă timpul are proprietatea de a merge înainte și de a se schimba în funcție de circumstanțe. Se schimbă sistemul de conducere, se schimbă sistemul de valori. Mama a venit să-și ia ceea ce e al ei. Și Louka iar rămîne singur. Dar spre deosebire de viața sa de pînă la Kolja unde singurătatea era starea sa normală, perioada de după Kolja îi provoca o tristețe ce îi suna în urechi. Și el în sfîrșit decide să-și schimbe viața. Niciodată nui tîrziu...
Realist și sincer, filmul ”Kolja” este o poveste emoționantă despre traiul din ultimii ani ai regimului comunist din Cehia, despre compromisurile necesare pentru a putea duce un trai decent, despre îmblânzirea sufletului unui burlac convins și mai ales despre regăsirea sensului și a frumuseții vieții. El demonstrează încă o dată valoarea cinematografiei cehe, ce continuă cu succes drumul glorios al cinematografiei cehoslovace.
Nu există patetism inutil, exces de nuditate, demonstrații de vulgaritate sau elogiul mizeriei ca în cinematografia românească postcomunistă. Cehii au înțeles că trebuie să se laude cu lucrurile bune pentru a fi respectați ca nație și nu cu lucrurile rele cum fac cineaști români precum Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Cătălin Mitulescu sau Florin Șerban care ne prezintă în filme cu o satisfacție sadică ca pe o nație de criminali și de handicapați. Dumneavoastră ce ați prefera să vedeți: frumusețea toamnelor pragheze sau noroiul bucureștean?
Așadar violonistul Louka, un burlac care își petrecea timpul în compania diferitor dame de ocazie, are nevoie de bani. Cu mult timp în urmă el oferea speranțe că va deveni un mare muzicant, însă timpul a năruit aceste speranțe. A fost o perioadă cînd el cînta la filarmonica națională însă evadarea fratelui său din țară ia închis drumul spre glorie. Doar mama sa mai credea în talentul virtuozului său fiu pe care îl convingea că nu trebuie să se căsătorească din simplu motiv, sau muzica sau familia, iar combinarea lor ar fi fatală. Astfel la cei 55 de ani ai săi el e singur și doar „vechile cunoștințe” îl mai vizitează. Ba chiar mai mult lumea înconjurătoare rîde de dînsul deoarece pentru a cîștiga măcar ceva bani el este nevoit să lucreze la cimitir aurind inscripțiile, și cîntînd la înmormîntări. Lipsa de bani la adus la situația ce este relatată în film. Cu ajutorul unui prieten ce lucra la cimitir el a găsit o rusoaică care era gata să plătească bani „gheață” pentru a evada din Uniunea Sovietică. Burlacul de la început avea dubii în privința acestei afaceri. Aceste dubii sau adeverit. „Soția sa” a evadat în Germania, iar Louka a rămas să-și ducă viața cu Kolja un băiat frumos și cuminte.
Kolja nu înțelege nimic în cehă, iar Louka nu pricepe nici o boabă în rusă. Pe dînșii îi așteaptă o cale lungă către înțelegere, o cale plină de neînțelegeri, plină de peripeții cînd mai vesele cînd mai triste, pline de plînsete și zîmbete ce făuresc portretul copilăriei. Filmul ne arată cum poate fi topită inima oricărui om. Sunt necesari doar niște ochișori curați ca lacrima a unui copil mic dar cu o inimă mare. Deseori oamenii construesc în jurul lor pereți de nepătruns. Deseori însă se întîmpă că acești pereți sunt distruși necătînd la toate stereotipurile politice, etice sau culturale. Așa și în istoria dată, copilul de naționalitate rusă, Kolja, găsește în Louka ceea ce căuta un tată atent și iubitor, Louka găsește în copil sensul vieții sale atît de demult pierdut, iar organele de conducere găsesc în relația lor idilică elementele unei crime. De aici și presiunea din partea autorităților soldate cu diferite investigații și interogări.
Însă timpul are proprietatea de a merge înainte și de a se schimba în funcție de circumstanțe. Se schimbă sistemul de conducere, se schimbă sistemul de valori. Mama a venit să-și ia ceea ce e al ei. Și Louka iar rămîne singur. Dar spre deosebire de viața sa de pînă la Kolja unde singurătatea era starea sa normală, perioada de după Kolja îi provoca o tristețe ce îi suna în urechi. Și el în sfîrșit decide să-și schimbe viața. Niciodată nui tîrziu...