Ideea filmului e interesanta, se cunoaste stilul american al regizorului, dar acesta nu e un avantaj.
into_the_labyrinth
pe 02 Martie 2012 00:59
Un film interesant, şi mai ales un mix original între dramă, comedie şi comedie neagră, având din plin ingrediente din toate aceste genuri. Ni se prezintă o zonă underground fictivă, unde nimeni nu respectă nicio regulă şi chiar se fac întreceri periculoase sau se comit crime, deşi unii sunt plătiţi tocmai ca să asigure ordinea. Unele replici sunt efectiv delicioase. Spre final, tensiunea creşte şi filmul (evident, unul metaforic) capătă o tentă mai gravă. Faptul că această peliculă-experiment nu plictiseşte spectatorul, ci îl incită în permanenţă să o vizioneze mai departe reprezintă, după părerea mea, garanţia că regizorul (Nimrod Antal) chiar promite, alţii poate ar fi eşuat încercând această combinaţie. Nota mea: 7,5.
aayana
pe 21 Decembrie 2011 14:43
Bulcsu este controlor în lumea subterană a metrourilor. Acest job pare a fi ironic dacă ne gândim că personajul luptă să-și controleze viața dar alunecă mereu în întuneric. Ce este de fapt un controlor? Omul care restabilește egalitatea. Uneori e nevoie de forță dar, de cele mai multe ori, de atenție. În astfel de momente poate să apară șansa de a ieși din întuneric. Metroul este un pretext pentru o metaforă: circulăm cu toții pe sub pământ, atâta timp cât nu avem iubire. Moartea, în astfel de condiții, este doar la un pas. De unul singur nu ai cum să supraviețuiești. Sau ai cum, dacă-ți găsești un înger. Dar îngerul era mereu acolo, numai că Bulcsu își pierde cuvintele în fața lui. Scările rulante se umplu de lumină. Nu e ușor să ajungi acolo. Pentru asta trebuie să alergi, să te depășești, să asculți, să întinzi mâna, să-ți învingi fricile.
CristiN
pe 03 Februarie 2011 02:04
Ce pot sa zic , mie mi-a placut filmul . Fiecare cu genurile lui . Gusturile nu se discuta .
Kontroll nu este un film despre lumea metroului. Poate 13 ani prea tarziu pentru a fi cu adevarat original (Jacob’s Ladder), dar viziunea lui Nimrod Antal e cu siguranta bine venita in lumea filmelor metaforice.
Cu un trecut aparent promitator, Bulcsu are acum doar o slujba de controlor la metrou in Budapesta, petrecandu-si pana si noptile in subteran. Ne-am astepta sa poate iesi la suprafata oricand doreste, dar situatia asta ar fi posibila intr-o lume reala. Problema lui Bulcsu e ca lumea metroului in care el traieste nu prea aduce a lume reala, ci mai degraba a purgatoriu.
Frica lui fata de personajul care omoara oameni constant la metrou ridica semne de intrebare asupra acestui personaj misterios a carui cap e acoperit de gluga unui hanorac. Capul nu ii e acoperit pentru a pastra misterul criminalului intr-un aparent thriller, ci pentru ca astfel e reprezentata moartea, oamenii impinsi fiind cei care parasesc purgatoriul cu directia spre iad.
De partea cealalta, Szofi pare a fi reprezentarea unui inger trimis pentru a-l indruma pe Bulcsu. Initial aceasta il conduce, in vis, la ceea ce-l retine in metrou si anume moartea. Pentru a putea parasi purgatorial personajul principal trebuie sa-si infrunte frica fata de moarte, lucru care se si intampla, metaforic desigur.
Finalul clarfica intr-o anumita masura faptul ca intreg filmul a fost o metafora. Bulcsu, impreuna cu Szofi, merge spre scarile rulante momentan nemiscate. De la capatul lor vine o lumina ce aduce a divinitate, scarile pornesc deodata si cei doi urca, de parca Bulcsu a fost in sfarsit acceptat in rai. Si ca aceasta scena sa fie completa Szofi poarta un costum cu aripioare, ceea ce clarifica specatatorului statutul ei de inger.
{?>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
Cu un trecut aparent promitator, Bulcsu are acum doar o slujba de controlor la metrou in Budapesta, petrecandu-si pana si noptile in subteran. Ne-am astepta sa poate iesi la suprafata oricand doreste, dar situatia asta ar fi posibila intr-o lume reala. Problema lui Bulcsu e ca lumea metroului in care el traieste nu prea aduce a lume reala, ci mai degraba a purgatoriu.
Frica lui fata de personajul care omoara oameni constant la metrou ridica semne de intrebare asupra acestui personaj misterios a carui cap e acoperit de gluga unui hanorac. Capul nu ii e acoperit pentru a pastra misterul criminalului intr-un aparent thriller, ci pentru ca astfel e reprezentata moartea, oamenii impinsi fiind cei care parasesc purgatoriul cu directia spre iad.
De partea cealalta, Szofi pare a fi reprezentarea unui inger trimis pentru a-l indruma pe Bulcsu. Initial aceasta il conduce, in vis, la ceea ce-l retine in metrou si anume moartea. Pentru a putea parasi purgatorial personajul principal trebuie sa-si infrunte frica fata de moarte, lucru care se si intampla, metaforic desigur.
Finalul clarfica intr-o anumita masura faptul ca intreg filmul a fost o metafora. Bulcsu, impreuna cu Szofi, merge spre scarile rulante momentan nemiscate. De la capatul lor vine o lumina ce aduce a divinitate, scarile pornesc deodata si cei doi urca, de parca Bulcsu a fost in sfarsit acceptat in rai. Si ca aceasta scena sa fie completa Szofi poarta un costum cu aripioare, ceea ce clarifica specatatorului statutul ei de inger.