Este primul film nord Koreean pe care il vad .Vazand ca filmul este facut in 1972 ma astepam sa vad un film cu realizarile dintr-o tara socialista ,Comunistii nu prea au facut filme de propaganda spre deosebire de capitalisti care au facut aproape numai filme de razboi de propaganda (ma refer la ramericani) cu exceptia lui Oliver Stone care a fost mereu unregizor de stanga , in restul tarilor capitaliste toti regizorii normali la cap sunt ori apolitici, ori de stanga (Truffault, Goddard) dar actiunea filmului se petrece in 1929,, in feudalismul Koreean interbelic , cand Koreea era unita si aflata sub stapanirea Japoniei Filmul trezeste in orice fiinta cu cel putin un neuron, sentimente foarte puternice, mie la un moment dat imi venea sa arunc cu ceva in TV(noroul lui a fost ca am dat 2800 lei pe el ) , nu are nimic exagerat , iar muzica este mirifica.
cezarika21
pe 28 Februarie 2015 15:40
Naraţiune epică cu accente melodramatice, "Fata care vinde flori" este o producţie de propagandă nord-coreeană bine realizată care prezintă viaţa grea a proletarilor coreeni şi nevoia unirii acestora pentru a crea o societate echitabilă şi liberă, urmând "calea spinoasă a revoluţiei".
Trebuie ştiut că până la cel de-al Doilea Război Mondial statul coreean a fost un stat feudal eminamente agrar, având un Produs Intern Brut mai mic decât al multor state din Africa sub-sahariană. De parcă aceasta nu era destul, Coreea a fost anexată în 1910 de Japonia, rămânând o colonie până în 1945. Starea de înapoiere economică tipică feudalismului şi ocuparea ţării de către japonezi au creat sentimente puternice de revoltă în rândul populaţiei autohtone, care au împins-o spre sprijinirea unor mişcări politice radicale de eliberare şi de înnoire a statului.
Primul lucru pe care l-am remarcat când am văzut acest film este asemănarea uimitoare cu producţiile de propagandă bolşevică ale lui Eisenstein şi Dovjenko, prin folosirea unui tip specific de montaj care să genereze emoţii subliminale. Spre exemplu, tristeţea sfâşietoare a lui Kotpun (filmată în spatele unor gratii) atunci când află că fratele ei a murit în închisoare este urmată aproape imediat de o imagine în care valurile mării se zdrobesc cu violenţă şi în mod repetat de ţărmul stâncos, încercând să-l spargă. Alternanţa imaginilor induce subtil o chemare la revoltă împotriva ocupanţilor japonezi şi a moşierilor autohtoni aliaţi cu ei. Secvenţa unirii proletarilor agricoli seamănă mult cu unirea marinarilor din "Crucişătorul Potemkin", momentul răscoalei sângeroase este înfăţişat în gros-planuri sugestive în care apar ochi injectaţi de ură şi ciomege ridicate, linşajul fiind filmat imediat în plonjeu ca un mesaj de esenţă divină.
Filmul conţine un număr mare de momente propagandistice, dar subiectul empatizant, cadrele remarcabile pline de culoare, muzica tânguitoare specific asiatică şi modul subtil de intercalare periodică a aspectelor propagandistice fixează mesajul în sufletele spectatorilor, făcându-l eficient. Realizatorii filmului îşi împing spectatorii să înţeleagă singuri care-i cauza nedreptăţii şi nu o afirmă tranşant. Multă lume nu realizează că urmăreşte un film de propagandă decât în ultimele 15 minute când se face referire la Armata Revoluţionară Coreeană şi la lupta ei pentru o societate dreaptă.
.
AsterX
pe 12 Aprilie 2012 22:52
http://redkorea.wordpress.com/2010/12/20/the-flower-girl-kotpanum-chonio-1972-north-korean-movie/ - este link-ul catre film in cea mai buna varianta existenta pe net.va recomand sa-l recodati in mkv cu mkvmerge gui un soft gratuit.pt. o mai buna vizionare si deschidere cu bs player pro dar nu free care are un addon!subtitrarea ad litteram o puteti downloada de pe:www.titrari.ro cu respect - traducatorul - AsterX p.s. fata se numeste Kotpun nu Koppun iar rezumatul filmului e de 2 bani. voi reveni cu info pt. interesati!fara suparare!cu respect - traducatorul - AsterX
Puferiu
pe 05 Aprilie 2012 15:14
Tara este ocupată de imperialiştii japonezi. Koppun vinde flori la piaţă pentru a obţine nişte bani să cumpere medicamente pentru mama ei bolnavă. Fratele ei a aderat la mişcarea de rezistenţă şi Koppun i se alătură, sub conducerea marelui conducător, tovarăşul Kim Il Sung, pentru a arunca ocupanţilor străini.
Trebuie ştiut că până la cel de-al Doilea Război Mondial statul coreean a fost un stat feudal eminamente agrar, având un Produs Intern Brut mai mic decât al multor state din Africa sub-sahariană. De parcă aceasta nu era destul, Coreea a fost anexată în 1910 de Japonia, rămânând o colonie până în 1945. Starea de înapoiere economică tipică feudalismului şi ocuparea ţării de către japonezi au creat sentimente puternice de revoltă în rândul populaţiei autohtone, care au împins-o spre sprijinirea unor mişcări politice radicale de eliberare şi de înnoire a statului.
Primul lucru pe care l-am remarcat când am văzut acest film este asemănarea uimitoare cu producţiile de propagandă bolşevică ale lui Eisenstein şi Dovjenko, prin folosirea unui tip specific de montaj care să genereze emoţii subliminale. Spre exemplu, tristeţea sfâşietoare a lui Kotpun (filmată în spatele unor gratii) atunci când află că fratele ei a murit în închisoare este urmată aproape imediat de o imagine în care valurile mării se zdrobesc cu violenţă şi în mod repetat de ţărmul stâncos, încercând să-l spargă. Alternanţa imaginilor induce subtil o chemare la revoltă împotriva ocupanţilor japonezi şi a moşierilor autohtoni aliaţi cu ei. Secvenţa unirii proletarilor agricoli seamănă mult cu unirea marinarilor din "Crucişătorul Potemkin", momentul răscoalei sângeroase este înfăţişat în gros-planuri sugestive în care apar ochi injectaţi de ură şi ciomege ridicate, linşajul fiind filmat imediat în plonjeu ca un mesaj de esenţă divină.
Filmul conţine un număr mare de momente propagandistice, dar subiectul empatizant, cadrele remarcabile pline de culoare, muzica tânguitoare specific asiatică şi modul subtil de intercalare periodică a aspectelor propagandistice fixează mesajul în sufletele spectatorilor, făcându-l eficient. Realizatorii filmului îşi împing spectatorii să înţeleagă singuri care-i cauza nedreptăţii şi nu o afirmă tranşant. Multă lume nu realizează că urmăreşte un film de propagandă decât în ultimele 15 minute când se face referire la Armata Revoluţionară Coreeană şi la lupta ei pentru o societate dreaptă.
.