Un film polonez de razboi mult mai slab decat cele rusesti , dar mult peste mizeriile americane
cezarika21
pe 14 Noiembrie 2014 18:40
Eliberat de armata americană, un grup de prizonieri polonezi dintr-un lagăr de concentrare aflat în Germania speră să ajungă într-un final în Polonia pentru a încerca să-şi reia viaţa de la capăt. Tânărul poet Tadeusz îşi dă seama că patria sa este distrusă de război, iar rănile războiului vor rămâne mult timp deschise pentru că oamenii au uitat să mai fie oameni. Credinţa sa în umanitate este zdruncinată. Nina, o tânără evreică poloneză victimă a antisemitismului, îl îndeamnă să fugă împreună cu ea în Occident pentru a-şi făuri o viaţă împreună. El ezită şi se teme să-şi asume un angajament, iar laşitatea sa conduce la o tragedie.
Martor al ororile din lagăr, Tadeusz este copleşit de ura faţă de germani şi de dispreţul faţă de semenii săi care revin treptat la preocupările meschine de dinainte de război (micile hoţii, naţionalismul exacerbat, marşurile de paradă, violenţa cu substrat xenofob). Incapabil să îşi exprime emoţiile, el nu înţelege profunzimea sentimentelor fetei faţă de el. După o gândire lungă, Tadeusz decide că Polonia este casa lui şi trebuie să se întoarcă acolo, concluzionând că dragostea nu este suficientă pentru a-şi asuma riscurile dezrădăcinării. Abia în final, poetul îşi redescoperă umanitatea şi simte durerea; din acel moment el îşi abandonează laşitatea, o slăbiciune pe care duşmanii o exploataseră.
Filmul impresionează prin lirismul său neaşteptat, având în vedere subiectul grav pe care îl tratează. Multe secvenţe sunt memorabile prin ideile propagate despre libertate şi umanism şi prin dragostea intensă ce are loc într-un peisaj poetic de toamnă „roşie”. Regizorul Andrzej Wajda concepe imagini de neşters precum: bucuria mută a recâştigării libertăţii de către foştii prizonieri - transformat într-un balet cinematografic pe acordurile sonore ale "Primăverii" lui Vivaldi, arderea simbolică a hainelor în dungi, îngroparea de viu a unui kapo, o plimbare romantică prin pădure, reconstituirea artistică de către foştii prizonieri polonezi a Bătăliei de la Grunwald sau confruntarea vizuală din final a fostului prizonier polonez cu soldatul american.
Este greu de crezut că pot coexista atât de natural într-un film amintirea distrugerilor provocate de război şi entuziasmul tineresc al dragostei. În anumite momente avem impresia că dragostea poate învinge războiul şi că numai lăsându-ne să absorbim iubirea putem depăşi materialismul ce ne devorează sufletele. Iubind şi fiind iubiţi, suntem capabili să nu mai dorim răul semenilor noştri şi să uităm diferenţele dintre oameni, căutând ceea ce ne uneşte şi nu ceea ce ne desparte. Deşi nu este cel mai cunoscut film al lui Andrzej Wajda, "Krajobraz po bitwie" (în traducere "Peisaj după bătălie") este un film obligatoriu de văzut.
Cretzulynne
pe 21 Aprilie 2013 13:01
Krajobraz po bitwie / Landscape After Battle / Peisaj dupa batalie
Ecranizare dupa o povestire de Tadeusza Borowskiego ( Tadeusz Borowski )
„Razboiul s-a sfarsit, iar anul 1945 a trecut in timp ce ei erau tinuti mai departe in spatele gardului din sarma ghimpata. Invingatorii se temeau de acesti oameni si ii supravegeau indeaproape, ca sa nu cumva sa abuzeze de libertatea lor. Au fost tarati prin toata Germania pana sa ajunga in cele din urma la cazarma fostilor SS-isti unde se afla una din numeroasele tabere americane de refugiati.”
Actiunea incepe in lagare cand cativa prizonieri incercau sa scape taind sarma ghimpata. Se incepe ca un film mut timp de 7 minute, apoi tacerea este sparta de un comandant american ce se adreseaza refugiatilor printr-un monolog putin incurajator.
Printre refugiati se afla si un tanar cult ochelarist caruia ii placeau cartile si scria poezii.
Intregul film este bazat pe urmatoarele elemente principale:
-refugiati polonezi in detentie in tabere americane pe teritoriu german care sufereau de criza hranei
-romantism european la sfarsitul razboiului si o iubire neimplinita cu sfarsit tragic
-replici pline de filozofii despre viata, iubire, libertate si umanitate.
Este un film excelent pentru istorie despre sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial in Europa :
„La sfârșitul războiului, milioane de refugiați din întreaga Europă nu mai aveau niciun fel de locuință, economia era în criză profundă, iar o bună parte a infrastructurii industriale a continentului era distrusă. Milioane de germani și de polonezi au fost strămutați de pe pământurile natale ca rezultat direct al anexărilor care au avut loc în Europa Răsăriteană, în conformitate cu înțelegerile stabilite la conferințele de la Ialta și Potsdam „ (sursa : wikipedia)
Traducere dupa informatiile de pe culture.pl:
Protagonistul, un prizonier in tabara de concentrare, un poet, un intelectual si o tanara evreica, Nina, adusa in tabara imediat dupa razboi, evadand din Polonia traiesc o poveste de dragoste. Povestea este plasata imediat dupa sfarsitul razboiului, in asa-numita tabara de refugiati, unde prizonierii stateau temporar.
Tadek (Tzadok / Tadeusz ), un prizonier cu experienta, a vazut deja toate ororile pe care omul le poate inventa. Se intalneste cu Nina, dezvoltandu-se o dragoste dramatica pe fundalul peisajului frumos si palpitant de toamna „rosie”. In acest fundal pentru povestea de dragoste, exista o alta imagine, cea a polonezilor din lagar. Deci, filmul este structurat in doua puncte: intime – relatia dintre Nina si Tadek, si politice - raportul dintre ei de a ramane polonezi, in cazul in care dilema principala este de a reveni la cetatenia poloneza si sa ramana in lumea libera.
Filmul incepe și se termina cu un eveniment dramatic: prolog, detinuții au fost ucisi cu cruzime la finalul filmului, intr-un mod haotic, Nina este ucisa, impuscata de catre o santinela americana. Si aceasta moarte face revenirea la sentimentele lui Tadek. Dupa aceste patriotice evenimente aproape grotesti, Tadek decide sa se intoarca in Polonia.
Boleslaw Michalek a numit "Peisaj Dupa batalie", un film despre dragoste si cultura poloneza. Dragostea este tragica, dar declanseaza la fel ca si dragostea care ne poate ajuta sa uitam chiar si iadul.
Martor al ororile din lagăr, Tadeusz este copleşit de ura faţă de germani şi de dispreţul faţă de semenii săi care revin treptat la preocupările meschine de dinainte de război (micile hoţii, naţionalismul exacerbat, marşurile de paradă, violenţa cu substrat xenofob). Incapabil să îşi exprime emoţiile, el nu înţelege profunzimea sentimentelor fetei faţă de el. După o gândire lungă, Tadeusz decide că Polonia este casa lui şi trebuie să se întoarcă acolo, concluzionând că dragostea nu este suficientă pentru a-şi asuma riscurile dezrădăcinării. Abia în final, poetul îşi redescoperă umanitatea şi simte durerea; din acel moment el îşi abandonează laşitatea, o slăbiciune pe care duşmanii o exploataseră.
Filmul impresionează prin lirismul său neaşteptat, având în vedere subiectul grav pe care îl tratează. Multe secvenţe sunt memorabile prin ideile propagate despre libertate şi umanism şi prin dragostea intensă ce are loc într-un peisaj poetic de toamnă „roşie”. Regizorul Andrzej Wajda concepe imagini de neşters precum: bucuria mută a recâştigării libertăţii de către foştii prizonieri - transformat într-un balet cinematografic pe acordurile sonore ale "Primăverii" lui Vivaldi, arderea simbolică a hainelor în dungi, îngroparea de viu a unui kapo, o plimbare romantică prin pădure, reconstituirea artistică de către foştii prizonieri polonezi a Bătăliei de la Grunwald sau confruntarea vizuală din final a fostului prizonier polonez cu soldatul american.
Este greu de crezut că pot coexista atât de natural într-un film amintirea distrugerilor provocate de război şi entuziasmul tineresc al dragostei. În anumite momente avem impresia că dragostea poate învinge războiul şi că numai lăsându-ne să absorbim iubirea putem depăşi materialismul ce ne devorează sufletele. Iubind şi fiind iubiţi, suntem capabili să nu mai dorim răul semenilor noştri şi să uităm diferenţele dintre oameni, căutând ceea ce ne uneşte şi nu ceea ce ne desparte. Deşi nu este cel mai cunoscut film al lui Andrzej Wajda, "Krajobraz po bitwie" (în traducere "Peisaj după bătălie") este un film obligatoriu de văzut.
Ecranizare dupa o povestire de Tadeusza Borowskiego ( Tadeusz Borowski )
„Razboiul s-a sfarsit, iar anul 1945 a trecut in timp ce ei erau tinuti mai departe in spatele gardului din sarma ghimpata. Invingatorii se temeau de acesti oameni si ii supravegeau indeaproape, ca sa nu cumva sa abuzeze de libertatea lor. Au fost tarati prin toata Germania pana sa ajunga in cele din urma la cazarma fostilor SS-isti unde se afla una din numeroasele tabere americane de refugiati.”
Actiunea incepe in lagare cand cativa prizonieri incercau sa scape taind sarma ghimpata. Se incepe ca un film mut timp de 7 minute, apoi tacerea este sparta de un comandant american ce se adreseaza refugiatilor printr-un monolog putin incurajator.
Printre refugiati se afla si un tanar cult ochelarist caruia ii placeau cartile si scria poezii.
Intregul film este bazat pe urmatoarele elemente principale:
-refugiati polonezi in detentie in tabere americane pe teritoriu german care sufereau de criza hranei
-romantism european la sfarsitul razboiului si o iubire neimplinita cu sfarsit tragic
-replici pline de filozofii despre viata, iubire, libertate si umanitate.
Este un film excelent pentru istorie despre sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial in Europa :
„La sfârșitul războiului, milioane de refugiați din întreaga Europă nu mai aveau niciun fel de locuință, economia era în criză profundă, iar o bună parte a infrastructurii industriale a continentului era distrusă. Milioane de germani și de polonezi au fost strămutați de pe pământurile natale ca rezultat direct al anexărilor care au avut loc în Europa Răsăriteană, în conformitate cu înțelegerile stabilite la conferințele de la Ialta și Potsdam „ (sursa : wikipedia)
Traducere dupa informatiile de pe culture.pl:
Protagonistul, un prizonier in tabara de concentrare, un poet, un intelectual si o tanara evreica, Nina, adusa in tabara imediat dupa razboi, evadand din Polonia traiesc o poveste de dragoste. Povestea este plasata imediat dupa sfarsitul razboiului, in asa-numita tabara de refugiati, unde prizonierii stateau temporar.
Tadek (Tzadok / Tadeusz ), un prizonier cu experienta, a vazut deja toate ororile pe care omul le poate inventa. Se intalneste cu Nina, dezvoltandu-se o dragoste dramatica pe fundalul peisajului frumos si palpitant de toamna „rosie”. In acest fundal pentru povestea de dragoste, exista o alta imagine, cea a polonezilor din lagar. Deci, filmul este structurat in doua puncte: intime – relatia dintre Nina si Tadek, si politice - raportul dintre ei de a ramane polonezi, in cazul in care dilema principala este de a reveni la cetatenia poloneza si sa ramana in lumea libera.
Filmul incepe și se termina cu un eveniment dramatic: prolog, detinuții au fost ucisi cu cruzime la finalul filmului, intr-un mod haotic, Nina este ucisa, impuscata de catre o santinela americana. Si aceasta moarte face revenirea la sentimentele lui Tadek. Dupa aceste patriotice evenimente aproape grotesti, Tadek decide sa se intoarca in Polonia.
Boleslaw Michalek a numit "Peisaj Dupa batalie", un film despre dragoste si cultura poloneza. Dragostea este tragica, dar declanseaza la fel ca si dragostea care ne poate ajuta sa uitam chiar si iadul.