La Belle Époque (2019)

Un film care nu mi-a spus nimic. Intoarcerea intr-un trecut prefabricat. Scene „de sex” ?! care nu-si gaseau locul si nici nu aduceau un plus filmului. Cu replici teribiliste, Nici un actor nu mi-a placut, dar premiul intai cu coronita il are Fanny Ardant. Oare toate frantuzoiacele de peste cincizeci de ani devin obsedate de sex, sau numai psihologii? Iar el s-a vrut vre-un Asley din „Pe aripile vantului”? de nu reusea sa depaseasca trecutul. In rest un film imbacsit si total neinspirat.Vazand acest film mi-am adus aminte de o declaratie a lui Catherine Deneuve, care,vorbind despre miscarea Me too, spunea ca exista si hartuiri, dar majoritatea isi asuma voluntar riscurile meseriei de actrita!

Este povestea unui cuplu cu o lunga istorie, plictisit si invechit, dar care are ocazia reintoarcerii in trecut (fictiv) pentru o noua experienta. Morala ar fi ca atunci cind in prezent nu mai gasesti scanteia, priveste inapoi la ce a aprins-o prima data.

M-a extaziat ideea, deși scenariul devine stufos, uneori alambicat, însă IDEEA reconstituirii...m-a fermecat. Să poți reface un decor din trecut, să ai actori capabili să traiască o secvența a cuiva în acel loc dorit de plătitor...

Cea mai buna veste din Romania culturala covidata e ca se tine TIFF. In aer liber, cu masca sau fara, cu distantare dar povestea merge mai departe. Acesta a fost, din cate am citit, filmul de inceput al festivalului din anul covidului, o deschidere onorabila cu un film solid, un film al bunelor sentimente, al nostalgiei, al vremurilor cand totul era mai simplu iar timpul mai avea inca rabdare. Daniel Auteuil si Fanny Ardant innobileaza ecranul asa cum numai actorii experimentati si valorosi stiu sa o faca. Minusul e la scenariu, mult prea previzibil.

Un film dragut si fara pretentii, mai ales daca o suportati pe Fanny Ardant.

La inceput mi s-a parut a fi un film ciudatel, si greu de digerat. La final: capodopera cu iz de film clasic. Tres beau!