La cité des enfants perdus (1995)

Francezi sunt varza la SF-uri , ca si americanii...........

........................................................

Un film incredibil ! Mi-a placut enorm. Cred ca poate fi catalogat ca un fel de mix, comedie suprarealista si drama fantastica. Nu stiu ce e, dar e un film genial.

Acum, după ce l-am văzut, m-am convins că acesta este, probabil, cel mai bun film al lui Jeunet. Capodopera. (Nu că celelalte nu ar fi bune, dimpotrivă). Dacă v-a plăcut Delicatessen şi mai vreţi altceva, alegeţi această distopie halucinantă, teribilă, care vă va marca pentru multă vreme după vizionare. Dramaticul ia locul în bună măsură, deşi nu total, elementelor comice din celălalt film, iar suspansul se menţine la cote maxime, ba chiar e dozat perfect. Fantasticul te acaparează în această peliculă de geniu, care ridică multe probleme, în afara celor prezentate la prima vedere de scenariu: eterna luptă dintre bine şi rău, misterul creaţiei, somnul raţiunii care naşte monştri, solidaritatea, supravieţuirea umanităţii în faţa lipsei de suflet şi a cinismului. Finalul este cu adevărat apoteotic. (Nu mă aştept însă să fie pe placul celor care nu înţeleg/apreciază acest gen de film. Dar asta nu înseamnă că nu e de-a dreptul genial). De asemenea, interpretarea actorilor e ireproşabilă, incluzând aici şi pe micuţa Judith Vittet (Miette).

Fantastic,bizar,sumbru,suprarealist,aiuritor si umor morbid...As putea sa continui cu epitete dar ar fi o descriere palida a acestui film,vi-l recomand cu tarie,va garantez ca o sa ramaneti total surprinsi de nemaipomenita,sa nu zic dementa, imaginatie a scenaristului...Vedeti-l si vorbim pe urma!

De mult nu am mai văzut un film atât de bizar. Aduce cu Brazil, Sin City, Dark City ş.a., dar parcă atmosfera este mai apăsătoare. Nu mi-l închipuiam pe Ron Perlman într-un asemenea film.