Povestea unei familii pe trei generatii.Un film destul de anost.
MrJuVe
pe 07 Februarie 2013 16:25
De cand lumea, literatura, muzica, teatrul, precum si celelalte arte, dar cu precadere acestea trei, la care s-a adaugat ulterior cinematografia, au spus povesti. Povesti ale unor oameni oarecare, dar care au avut trecut printr-o intamplare aparte sau, dimpotriva, unor oameni deja aparte care pur si simplu au fost surpinsi in timp ce isi traiau o zi obisnuita din viata. In ziua de azi, povestea, povata, a cazut pe locul doi, pentru ca toate genurile de povesti s-au spus deja, in toate modurile posibile. Fie ca au fost povesti de dragoste, de razboi, istorice, sau ca au avut calitatea de a fi gradioase, normale, cutremuratoare, actiunile din interiorul povestilor fusesera prezentate anterior intr-o forma sau alta, si asta pentru ca gandirea omeneasca este aceeasi in orice perioada istorica. Asa ca problema se pune mai degraba cum spui o poveste, nu ce poveste spui, iar modul in care Ettore Scola a reusit sa prezinte aceasta poveste cutremuratoare este inimaginabil, se apropie de perfectiune.
La famiglia este exemplul perfect de film filmat intr-un apartament, dar care iti da senzatia unei intregi odisei. Iar asta pentru ca nu se multumeste sa fie doar o poveste de dragoste, doar o incursiune prin istoria recenta sau doar o insiruire de idei filosofice. Filmul trece de toate barierele si ajunge sa fie exemplul perfect al transpunerii pe ecran ale unor legi umane universale care se mentin la fiecare generatie.
La famiglia este exemplul perfect de film filmat intr-un apartament, dar care iti da senzatia unei intregi odisei. Iar asta pentru ca nu se multumeste sa fie doar o poveste de dragoste, doar o incursiune prin istoria recenta sau doar o insiruire de idei filosofice. Filmul trece de toate barierele si ajunge sa fie exemplul perfect al transpunerii pe ecran ale unor legi umane universale care se mentin la fiecare generatie.