Părerea criticului
Puţine sunt filmele care să te întâmpine cu mai multă voie bună şi emoţie pe marele ecran în următoarele luni. Văzut de şapte milioane de francezi de la premiera din decembrie 2014, comedia o are în centrul atenţiei pe Paula (Louane Emera), fiica adolescentă a unei familii de muţi. Fermieri şi producători de brânză, părinţii Gigi (Karin Viard) şi Rodolphe (François Damiens) au mare nevoie de Paula, singura din familie care poate să comunice cu cei din jur. Paula îi ajută la taraba de la piaţă, iar rolul ei în familie devine şi mai important când Rodolphe decide să-l înfrunte pe enervantul primar al micului oraş la următoarele alegeri. Dar dacă Paula vrea altceva cu viaţa ei?

Semifinalistă The Voice, versiunea franceză, Louane Emera e perfect aleasă în rolul Paulei, elevă de liceu care ajunge în corul şcolii pentru că vede un coleg arătos, parizianul Gabriel (Ilian Bergala), înscriindu-se pentru probă. E de ajuns ca Paula să deschidă gura pentru ca profesorul Thomasson (Eric Elmosnino) să o întrebe dacă nu cumva vrea să participe la un concurs naţional de la Paris. Singura problemă este că Paula percepe o eventuală plecare ca pe o trădare a familiei, iar părinţii nu întârzie să îşi dea seama că în sufletul ei se dă o luptă.

Film perfect pentru întreaga familie, premiera din 19 iunie nu doar că explorează convingător, emoţionat şi amuzant problemele tinerilor şi ruptura de familie, dar prezintă ataşant şi o categorie de oameni ce îşi face rar apariţia pe marele ecran. Regizorul Eric Lartigau a luat o decizie inspirată şi anume să prezinte dialogurile purtate de membrii familiei în limbajul surdo-muţilor numai cu ajutorul "traducerii" Paulei, decizie care subliniază nu doar rolul ei major în familie, ci şi umorul trăsnit al seniorilor Bélier. Aceştia îşi compensează handicapul de comunicare cu o viziune extrem de liberă asupra lumii şi, aparent protejaţi de limbajul surdo-muţilor, neinteligibil pentru majoritatea celor din jur, îşi permit să comenteze cu aplomb ce se întâmplă, transformând comedia şi într-o satiră a ambiţiilor mediului agricol unde are loc acţiunea.

Unul din marile hituri ale cinema-ului francez recent, Familia Bélier arată şi tendinţa tot mai mare de a "fugi" de Paris în filmele de public ale Hexagonului. Bienvenue chez les Ch'tis, Qu'est-ce qu'on a fait au Bon Dieu?, Rien à déclarer sunt doar câteva exemple de filme "provinciale" văzute de milioane şi milioane de francezi. Familia Bélier nu este prin nimic mai prejos şi îl recomandăm din toată inima.