La figlia del capitano (Fiica căpitanului) este un film italian de aventură istorică din 1947, fiind una dintre numeroasele epopee istorice ambițioase realizate în urma filmului de succes din 1946, Aquila Nera (Vulturul Negru). A fost înscris la Festivalul de Film de la Cannes din 1947. Scenariul filmului se bazează pe nuvela „Fiica căpitanului” (în rusă Капитанская дочка, transliterat: Kapitanskaia docika) editată în 1836, a scriitorului rus Aleksandr Pușkin, acțiunea având loc în timpul Rebeliunii Cazacilor, din Rusia, în timpul domniei Ecaterinei a II-a.
Tânărul sublocotenent Piotr Andrejevich Grinev care urma să fie înrolat în garda imperială, în urma unei beții, pierzând banii pentru a-și cumpăra uniforma militară la biliard, este trimis ca pedeapsă de tatăl său, fost general în armata țaristă, într-un fort îndepărtat din stepa siberiană. Pe parcursul călătoriei împreună cu bătrânul lui însoțitor Savelich, salvează un cazac rătăcit prin nămeți în munți. Ajuns la destinație, este primit în casa căpitanului Minorov. Aici este atras de frumusețea lui Mascia, fiica căpitanului, care este curtată fără speranțe, și de tânărul ofițer Svabrin. Cei doi se logodesc, dar armonia lor este întreruptă de asaltul asupra fortului de către hoardele rebele de cazaci conduse de Emelian Pugaciov, supranumit "țarul Petru al III-lea", datorită asemănării sale puternice cu răposatul țar. Cucerit fortul, Pugaciov spânzură pe oricine nu se hotărăște să i se alăture. Svabrin îi jură credință lui Pugaciov, Piotr renunță și urmează să fie spânzurat. Cu câteva clipe înainte de execuție, Savelich îl recunoaște în conducătorul fioros pe cazacul pe care l-au salvat cu câteva luni în urmă. Pugaciov, drept recunoștință îi salvează de la moarte. Mai târziu, fortul este atacat de trupele imperiale și recucerit. Între timp, Piotr și Svabrin...
