Patru adolescenti pleaca doñ Guatemala spre tara tuturor posibilitatilor.Cati vor ajunge si ce se va intampla pe drim e povestea unui film carr trebuie vazut.
blackmore
pe 18 August 2019 00:43
O co productie Guatemala - Spania-Mexic excelenta.Nu o sa ma mai apuc si eu sa povestesc cum au facut ceilalti 2 care au comentat acest film.O sa ma refer doar la jocul desavarsit al actorilor,cei patru copii fiind la singurul film. precum si la nedumirea mea vesnica de ce ar vrea cineva intreg la minte sa emigreze in S.U.A. ?
Gascadefilm
pe 11 Ianuarie 2015 14:46
3 prieteni plus un altul, devenit prieten pe parcursul calatoriei lor, pleaca din Guatemala inspre Nord, spre Los Angeles. 3 vorbesc spaniola, celalalt nu. Omenia dinlauntrul lor ii apropie. Sunt copii. Fata nedevenita inca femeie se apropie de cel strain. Calatoresc impreuna sub clarul de stele ori sub seninul neschimbat, zile intregi si uscate, pe jos sau calarind acoperisul trenurilor. Intamplarile rele ii unesc si mai si. Ii prinde politia, ii descalta si ii trimite inapoi, in Guatemala. Nu le era dor decat de Los Angeles, asa ca pleaca; iarasi. Unul dintre ei ramane. Ceilalti, desculti, isi reincep drumul. Noul drum. Vechiul drum. Alt drum. Acelasi drum. Singurul drum. Cel in care Guatemala ramane in oglinda retrovizoare a trenului. Prezentul este mereu altul. Si duce catre Los Angeles.
Dar cu ce pret?
Cu pretul sacrificiului de sine. Fiecare pasare pe limba ei piere.
Din pacate, cu durere de inima, cu tristete spun, aceste paseri sunt niste copii din care viata muşcă fara sa-i pese.
Asa este viata!
Iar acest film o respiră.
In filmele americane, cei doi baieti ar fi mers dupa virgina lor prietena cand aceasta a fost luata de niste pistolari de-ai locului, dimpreuna cu alte femei. Intr-un film american, cu puteri supranaturale ar fi salvat-o, ar fi recuperat-o, ar fi fost ajutati de un bun Chuck samaritean Norris. Aici, insa, in acest film, in aceasta viata, ei, baietii, isi urmeaza drumul catre Nord. „Nici macar nu am vazut pe unde au plecat”, spuse unul dintre ei cu gandul la banditii care au luat-o pe tovarasa lor de drum. Se luptasera pentru ea, dar raii i-au facut sa muşte din ţărână.
Au ramas doar ei, doi straini care nu vorbeau aceeasi limba, care vorbeau fiecare in limba lui doar cand nu mai puteau ţine pentru ei, doar ca sa se exprime, neintelegandu-se unul pe altul. Dar prietenia dintre oameni si, iata, dintre copii, este dincolo de cuvinte; caci ea este in fapte.
Un lunetist ocheste si, fara scrupule, trage. Bataile inimii nu i se aud; caci nu o are; caci nu a avut-o niciodata. Bataile inimii celui care a ras pe limba lui nu se mai aud acum. Au ramas tacute, cuminti, alaturi de linistea deluroaselor vai. La unison cu ele este si inima mea care si-a schimbat cursul, tresaltand in acel moment.
O, viata este atat de nedreapta!
Los Angeles sau nu, fulgii de zapada ii inunda chipul, unindu-i-se cu lacrimile. A ajuns in Nord. Singurul dintre cei patru prieteni. Singur, dar cu ei in suflet…
Nu, nu esti singur, copile necunoscut!
Iesind din sala de cinema, am ramas cu tine.
…
O, Doamne, ce film!
bitter_moon
pe 30 Noiembrie 2014 16:34
Primele cadre m-au dus cu gândul la fotografiile realizate de Steve McCurry, ale căror tematică, expresivitate și colorit i-au adus fotojurnalistului american prestigiul internaţional.
Filmul ȋncepe prin a ne prezenta un colţ din această lume, unul total inestetic, de o mizerie cruntă, ȋn care oamenii ȋși asigură existenţa scormonind ȋn groapa de gunoi a orașului, din care duhorile emanate ajung parcă până la noi, spectatorii oripilaţi de imaginile văzute.
Introducerea ne ajută astfel să ȋi ȋnţelegem foarte ușor pe cei trei adolescenţi (doi băieţi și o fată nevoită să se deghizeze tot ȋn băiat, pentru a nu părea vulnerabilă ȋn faţa celorlalţi) care, ducându-și viaţa ȋn acest coșmar, doresc să iasă din el și să trăiască visul de aur, visul american. Pe drum li se alătură un al patrulea, un indian pe care volens, nolens, ȋl acceptă ȋn grup.
Preţul unei asemenea schimbări este foarte mare, ei aflând acest lucru imediat ce pornesc ȋn călătoria grea, urâtă, plină de ȋntâmplări nefericite, ȋn care totul le este vrășmaș, de la canicula ce ȋi copleșeste, până la autorităţile care stau ȋn calea emigrării lor. Ȋnsă cei mai mari dușmani le sunt cei care exploatează vulnerabilitatea, spaima, neputinţa călătorilor clandestini, adică traficanţii de carne vie, care au dezvoltat afaceri profitabile pornind de la vânătoarea acestora.
Doar peisajele mai estompează uneori din urâţenia care ni se etalează pe parcurs, lungul drum fiind alcătuit și din zone sălbatice, virginale, ȋn care hidoșenia umană nu a reușit să pătrundă ȋncă.
Vor ajunge curajoșii tineri la destinaţie? Vă recomand să aflaţi singuri, căci lecţia de viaţă oferită de film ȋl face obligatoriu de văzut, mai ales de către adolescenţii răsfăţaţi ai zilelor noastre.
“It feels like there's a zoo in my stomach. As if a lot of animals were running all over my body... The thrill of being finally passing to the other side. I feel that...everything we will see on the other side will be full of good. Everything will be alright...and we get up and go where we want.”
Dar cu ce pret?
Cu pretul sacrificiului de sine. Fiecare pasare pe limba ei piere.
Din pacate, cu durere de inima, cu tristete spun, aceste paseri sunt niste copii din care viata muşcă fara sa-i pese.
Asa este viata!
Iar acest film o respiră.
In filmele americane, cei doi baieti ar fi mers dupa virgina lor prietena cand aceasta a fost luata de niste pistolari de-ai locului, dimpreuna cu alte femei. Intr-un film american, cu puteri supranaturale ar fi salvat-o, ar fi recuperat-o, ar fi fost ajutati de un bun Chuck samaritean Norris. Aici, insa, in acest film, in aceasta viata, ei, baietii, isi urmeaza drumul catre Nord. „Nici macar nu am vazut pe unde au plecat”, spuse unul dintre ei cu gandul la banditii care au luat-o pe tovarasa lor de drum. Se luptasera pentru ea, dar raii i-au facut sa muşte din ţărână.
Au ramas doar ei, doi straini care nu vorbeau aceeasi limba, care vorbeau fiecare in limba lui doar cand nu mai puteau ţine pentru ei, doar ca sa se exprime, neintelegandu-se unul pe altul. Dar prietenia dintre oameni si, iata, dintre copii, este dincolo de cuvinte; caci ea este in fapte.
Un lunetist ocheste si, fara scrupule, trage. Bataile inimii nu i se aud; caci nu o are; caci nu a avut-o niciodata. Bataile inimii celui care a ras pe limba lui nu se mai aud acum. Au ramas tacute, cuminti, alaturi de linistea deluroaselor vai. La unison cu ele este si inima mea care si-a schimbat cursul, tresaltand in acel moment.
O, viata este atat de nedreapta!
Los Angeles sau nu, fulgii de zapada ii inunda chipul, unindu-i-se cu lacrimile. A ajuns in Nord. Singurul dintre cei patru prieteni. Singur, dar cu ei in suflet…
Nu, nu esti singur, copile necunoscut!
Iesind din sala de cinema, am ramas cu tine.
…
O, Doamne, ce film!
Filmul ȋncepe prin a ne prezenta un colţ din această lume, unul total inestetic, de o mizerie cruntă, ȋn care oamenii ȋși asigură existenţa scormonind ȋn groapa de gunoi a orașului, din care duhorile emanate ajung parcă până la noi, spectatorii oripilaţi de imaginile văzute.
Introducerea ne ajută astfel să ȋi ȋnţelegem foarte ușor pe cei trei adolescenţi (doi băieţi și o fată nevoită să se deghizeze tot ȋn băiat, pentru a nu părea vulnerabilă ȋn faţa celorlalţi) care, ducându-și viaţa ȋn acest coșmar, doresc să iasă din el și să trăiască visul de aur, visul american. Pe drum li se alătură un al patrulea, un indian pe care volens, nolens, ȋl acceptă ȋn grup.
Preţul unei asemenea schimbări este foarte mare, ei aflând acest lucru imediat ce pornesc ȋn călătoria grea, urâtă, plină de ȋntâmplări nefericite, ȋn care totul le este vrășmaș, de la canicula ce ȋi copleșeste, până la autorităţile care stau ȋn calea emigrării lor. Ȋnsă cei mai mari dușmani le sunt cei care exploatează vulnerabilitatea, spaima, neputinţa călătorilor clandestini, adică traficanţii de carne vie, care au dezvoltat afaceri profitabile pornind de la vânătoarea acestora.
Doar peisajele mai estompează uneori din urâţenia care ni se etalează pe parcurs, lungul drum fiind alcătuit și din zone sălbatice, virginale, ȋn care hidoșenia umană nu a reușit să pătrundă ȋncă.
Vor ajunge curajoșii tineri la destinaţie? Vă recomand să aflaţi singuri, căci lecţia de viaţă oferită de film ȋl face obligatoriu de văzut, mai ales de către adolescenţii răsfăţaţi ai zilelor noastre.
“It feels like there's a zoo in my stomach. As if a lot of animals were running all over my body... The thrill of being finally passing to the other side. I feel that...everything we will see on the other side will be full of good. Everything will be alright...and we get up and go where we want.”