Un film ce m-a incantat, iar Penelope face un rol de exceptie. De fapt mi-a placut tot, regia, actorii, scenariul, replicile. Sa-l vezi pe Goebbels dansand cu Macarena, iar translatorul dansand de unul singur in jurul lor, ca sa poata traduce dialogul celor doi.
Sau replica scenografului cand vede decorurile pregatite de nemti, de fapt cum isi inchipuiau ei Andaluzia. „Mas que una taberna andalusa parece el cabinet del doctor Caligari”
(Taverna asta andaluza pare mai degraba cabinetul doctorului Caligari).
Realitatea dureroasa a epocii este prezentata cu un umor amarui. La restaurant cand Goebbels o pune pe Macarena sa-i cante, inainte de plecare, ea alege un cantec ale carui versuri spun : “ Nimic nu te rog, nimic nu-ti datorez, nu ma iubi, caci nu te iubesc.” Umor absurd este si cand nu se poate filma, caci trebuie sa stranga toata zapada. Filmul prezenta o Andaluzie insorita, iar in studiourile UFA ningea. Actorii isi joaca magistral rolurile. Rosa Maria Sardà este o actrita , fosta glorie a cinematografului spaniol, care-si gaseste consolarea in alcool. Replici ca „ No gracias, yo no como entre bebidas ” ( Multumesc, nu, eu nu mananc intre bauturi) sunt cele care caracterizeaza personajul Rosa Rosales .Un personaj tragicomic este si junele prim Julián Torralba, interpretat excelent de Jorge Sanz . Este barbatul care naste pasiuni atat printre femei (sotia ambasadorului Spaniei la Berlin), dar si printre barbati, omologul sau in versiunea germana a filmului. Pe cat de mandru era de virilitatea sa la inceputul filmului, pe atat este de daramat, de dureros de lucid la final. De la inceputul filmarii regizorul Fontiveros le spune sa lase politica acasa, ei au venit in Germania sa filmeze, dar politica, realitatea dureroasa, invadeaza studiourile de filmare, invadeaza vietile lor si face imposibila neutralitatea ceruta.
Iulidesprefilme
pe 06 Martie 2013 20:24
Lumina ochilor tăi este primul film spaniol după Belle Epoque nominalizat la premii internaţionale importante...
corigeb
pe 25 Martie 2010 17:42
muzica e superba, filmul e simpatic iar Penelope Cruz fermecatoare ca intotodeauna
Sau replica scenografului cand vede decorurile pregatite de nemti, de fapt cum isi inchipuiau ei Andaluzia. „Mas que una taberna andalusa parece el cabinet del doctor Caligari”
(Taverna asta andaluza pare mai degraba cabinetul doctorului Caligari).
Realitatea dureroasa a epocii este prezentata cu un umor amarui. La restaurant cand Goebbels o pune pe Macarena sa-i cante, inainte de plecare, ea alege un cantec ale carui versuri spun : “ Nimic nu te rog, nimic nu-ti datorez, nu ma iubi, caci nu te iubesc.” Umor absurd este si cand nu se poate filma, caci trebuie sa stranga toata zapada. Filmul prezenta o Andaluzie insorita, iar in studiourile UFA ningea. Actorii isi joaca magistral rolurile. Rosa Maria Sardà este o actrita , fosta glorie a cinematografului spaniol, care-si gaseste consolarea in alcool. Replici ca „ No gracias, yo no como entre bebidas ” ( Multumesc, nu, eu nu mananc intre bauturi) sunt cele care caracterizeaza personajul Rosa Rosales .Un personaj tragicomic este si junele prim Julián Torralba, interpretat excelent de Jorge Sanz . Este barbatul care naste pasiuni atat printre femei (sotia ambasadorului Spaniei la Berlin), dar si printre barbati, omologul sau in versiunea germana a filmului. Pe cat de mandru era de virilitatea sa la inceputul filmului, pe atat este de daramat, de dureros de lucid la final. De la inceputul filmarii regizorul Fontiveros le spune sa lase politica acasa, ei au venit in Germania sa filmeze, dar politica, realitatea dureroasa, invadeaza studiourile de filmare, invadeaza vietile lor si face imposibila neutralitatea ceruta.