În orice lucru bănuitor, există o doză de adevăr..Mi-a plăcut prestația celor doi, acțiunea deși se desfășoară lent într-un cadru limitat, interacțiunea face tot deliciul, în ciuda faptului că și aceasta se petrece la fel de lent..Nu m-a dat pe spate însă nici nu e un film de neglijat.
lili22
pe 14 Septembrie 2018 13:38
Am revazut acest film pentru cei doi mari actori din rolurile principale.Altfel e greu de inteles filmul.
Cândva, Lidia și Giovanni se iubeau, dar lipsa de comunicare și egoismul lui au condus la apariția unei stări de indiferență și de plictiseală, făcând ca relația lor să continue doar în virtutea inerției. Cei doi au devenit doi străini pe care nu-i mai leagă nimic.
Povestea de mai sus nu este un caz singular, ci reprezintă o dramă pe care o trăiesc numeroase cupluri. Dispariția pasiunii și instalarea unei stări de indiferență distrug tot mai multe relații. Iubirea e un foc care trebuie alimentat periodic pentru a nu se stinge și a rămâne doar cenușă. Ea presupune dăruire și sacrificiu și nu blazare și egoism. ”Nu am reușit să-ți ofer nimic. N-am înțeles nimic. Am mers înainte, irosindu-mi viața ca un prost, primind fără să dăruiesc sau dăruind prea puțin. (...) E ciudat, acum înțeleg că ceea ce dăruim altora se reîntoarce la noi”, conștientizează într-un final Giovanni.
Radiografiind drama cuplului Lidia-Giovanni, Antonioni surprinde cu abilitate oscilarea personajelor între îndoieli și certitudini, precum și lipsa de implicare a celor doi în rezolvarea problemelor. Oamenii nu mai știu să comunice și să-și afirme sentimentele, iar aceasta duce la apariția unei senzații de singurătate și de înstrăinare. Nimic nu mai e durabil, totul devine trecător ca o toană de moment. Iluzia durează doar o noapte pentru ca sosirea dimineții să scoată la iveală adevărul.
cosmin_kedii
pe 20 August 2013 08:28
un film frumos, foarte bine realizat, un subiect interesant, frumos interpretat de doi jucatori importanti
stalex
pe 09 Decembrie 2012 23:00
Daca in Aventura accentul era pus pe instabilitatea sentimentelor, de data aceasta Antonioni are ca tema centrala lipsa comunicarii. O spune unul dintre personaje ( "am avut cateva relatii, dar comunicarea le-a distrus"), dar, mai ales, ne-o arata cei doi protagonisti, excelent interpretati de Jeanne Moreau si Mastroianni. Instrainarea, lipsa intelegerii ne sunt sugerate si de imaginile reci din prima parte a peliculei, in special de blocurile de locuinte filmate obsesiv.
margott
pe 05 Octombrie 2012 14:44
La Notte face parte dintr-o trilogie a lui Antonioni din care mai fac parte L'Avventura si L'Eclisse. La fel ca si celelalte doua filme ale trilogiei, La Notte vorbeste despre instrainare, singuratate, imposibilitatea oamenilor de a-si comunica sentimentele unii altora.
......................................................................
Povestea de mai sus nu este un caz singular, ci reprezintă o dramă pe care o trăiesc numeroase cupluri. Dispariția pasiunii și instalarea unei stări de indiferență distrug tot mai multe relații. Iubirea e un foc care trebuie alimentat periodic pentru a nu se stinge și a rămâne doar cenușă. Ea presupune dăruire și sacrificiu și nu blazare și egoism. ”Nu am reușit să-ți ofer nimic. N-am înțeles nimic. Am mers înainte, irosindu-mi viața ca un prost, primind fără să dăruiesc sau dăruind prea puțin. (...) E ciudat, acum înțeleg că ceea ce dăruim altora se reîntoarce la noi”, conștientizează într-un final Giovanni.
Radiografiind drama cuplului Lidia-Giovanni, Antonioni surprinde cu abilitate oscilarea personajelor între îndoieli și certitudini, precum și lipsa de implicare a celor doi în rezolvarea problemelor. Oamenii nu mai știu să comunice și să-și afirme sentimentele, iar aceasta duce la apariția unei senzații de singurătate și de înstrăinare. Nimic nu mai e durabil, totul devine trecător ca o toană de moment. Iluzia durează doar o noapte pentru ca sosirea dimineții să scoată la iveală adevărul.