Părerea criticului
Producția italian-o franceză Nebune de fericire, selectată în secțiunea Quinzaine des réalisateurs, la Cannes, în 2016, deținătoarea Premiului publicului, la Valladolid, în același an și prezentată la TIFF, în 2017, rulează pe marile noastre ecrane prezentând o prietenie imprevizibilă și emoționantă, între două fugare. Afișul filmului face trimitere la clasicul „Thelma și Loiuse”, iar subiectul susține comparația.
Asemena fugarelor Thelma și Loiuse, care vor să evadeze din propria viață, Beatrice (Valeria Bruni Tedeschi) și Donatella (Micaela Ramazzotti) fug din sanatoriul de psihiatrie din Toscana, fiecare cu propria agendă.
Donatella e o mamă depresivă care încearcă să își salveze relația cu copilul ei natural, acum adoptat de către o altă familie. Iar Beatrice, cu o personalitate compulsivă și bipolară, încearcă să își salveze prestigiul și condiția privilegiată pe care le-a avut odinioară. Filmul redă povestea impresionantă a acestor două femei total diferite care ajung să se apropie în acest context mai puțin obișnuit: în timp ce sunt internate la Villa Biondi, o clinică psihiatrică.
Aventura „în libertate” a acestor femei e tragicomică și atașantă. Valeria Bruni Tedeschi e o explozie de energie iar Micaela Ramazzotti compune cu extrem talent portretul unei mame devastate de propria neputință de a-și păstra copilul.
Povestea celor două femei emoționează spectatorul, una dintre marile reușite ale filmului fiind să vorbească de condiția acestor femei, în fapt una față de care publicul caută să își ferească de obicei privirea, și să creeze empatie în jurul lor.
Filmul are o notă de optimism, susinută și de imaginea fierbinte (în fond acțiunea are loc sub soarele Toscanei): două femei aflate la marginea societății datorită condiției lor mentale încearcă - aproape cu succes - să își recupereze viața și valorile. Aventurile lor comico-dramatice te țin în scaun.
Filmul este și un omagiu discret adus acelor oameni și instituții care au grijă de cei marginalizați, care-într-un sens aproape religios - ies noaptea în căutarea lor când e nevoie și le oferă mereu un cămin prietenesc.
Asemena fugarelor Thelma și Loiuse, care vor să evadeze din propria viață, Beatrice (Valeria Bruni Tedeschi) și Donatella (Micaela Ramazzotti) fug din sanatoriul de psihiatrie din Toscana, fiecare cu propria agendă.
Donatella e o mamă depresivă care încearcă să își salveze relația cu copilul ei natural, acum adoptat de către o altă familie. Iar Beatrice, cu o personalitate compulsivă și bipolară, încearcă să își salveze prestigiul și condiția privilegiată pe care le-a avut odinioară. Filmul redă povestea impresionantă a acestor două femei total diferite care ajung să se apropie în acest context mai puțin obișnuit: în timp ce sunt internate la Villa Biondi, o clinică psihiatrică.
Aventura „în libertate” a acestor femei e tragicomică și atașantă. Valeria Bruni Tedeschi e o explozie de energie iar Micaela Ramazzotti compune cu extrem talent portretul unei mame devastate de propria neputință de a-și păstra copilul.
Povestea celor două femei emoționează spectatorul, una dintre marile reușite ale filmului fiind să vorbească de condiția acestor femei, în fapt una față de care publicul caută să își ferească de obicei privirea, și să creeze empatie în jurul lor.
Filmul are o notă de optimism, susinută și de imaginea fierbinte (în fond acțiunea are loc sub soarele Toscanei): două femei aflate la marginea societății datorită condiției lor mentale încearcă - aproape cu succes - să își recupereze viața și valorile. Aventurile lor comico-dramatice te țin în scaun.
Filmul este și un omagiu discret adus acelor oameni și instituții care au grijă de cei marginalizați, care-într-un sens aproape religios - ies noaptea în căutarea lor când e nevoie și le oferă mereu un cămin prietenesc.
