Comentarii Comentează
  • alali
    pe 16 Martie 2015 13:15
    Asta da experiment. Filmul, sau mai bine zis proiectul lui Van Peebles este o provocare cap coada. Un stil atat de ciudat de montaj incat simti ca ametesti privindu-l. O amestecatura de dialoguri, (cu raspunsuri inaintea intrebarilor, cu repetitii ale unei replici trecute), un amalgam de actiune, (apar cadre viitoare inaintea scenei de declansare a acelei actiuni) si cu o amestecatura idiomatica intentionat creata doar pentru a amplifica aceasta stare de sevraj, toate aceste elemente concura la acest experiment cinematografic aparte. In fond, in acest mixaj alb-negru, totul este rasturnat. Raporturile umane, dialoguri, actiune, trairi, totul este pe invers. Contrastul, pentru ca tema principala a filmului este acest contrast alb-negru sau relatii interetnice, spuneam ca acest contrast este atat de studiat si impregnat in tot si in toate incat ai impresia de incurcatura, de greseala chiar. Asa se intampla si cand el, negru, traieste in imaginatie, senzatii de gentilom, iar ea, alba, are senzatii exact pe dos, tribale.
    Practic si prin modul in care este filmat, acele apropieri si departari ale cadrului in timp ce personajul rosteste replica, prin acele dialoguri in unu, filmul este unul zdruncinat, iar pentru privitor dezechilibrant.
    Impresionanta performanta a acestui regizor afro-american, primul regizor de acest fel cel putin on record, inexplicabil avand in vedere ca Oscar Micheaux realizase cateva lungmetraje pana la aceasta data, dar ele sunt, probabil pentru un anumit motiv off record, Asadar, Van Peebles este socotit ca primul regizor de culoare al unui lungmetraj. Sa acceptam si noi acest lucru si sa ii dam creditul aferent.
    La fel de interesant este si anul in care apare acest film, 1967-1968, exact acelasi an cu cel al lansarii mult mai celebrului sau frate Guess Who's Coming to Dinner, insa acest film al lui Peebles este mai tangibil, mai real. Nu are cosmetizarile si falsitatea filmului lui Kramer. Este mai burt, necizelat, dar in acelasi timp mai natural.
    Deci asemanarea intre cele doua filme poate fi doar una uniderectionala, adica cea dintre filmul lui Kramer si cel al lui Peebles si nici decum invers cum gresit se face pretutindeni.
    Nu o sa notez acest film in review pentru ca el nu este un film propriuzis. Asa ca, cine are starea si dorinta de a experimenta, este invitat sa o faca.