Părerea criticului
Pedro Almodóvar renunţă la comedie şi intră pe terenul horror cu La Piel qui habito, distribuindu-l pe Antonio Banderas în rolul unui Frankenstein interesat de crearea unui nou tip de piele artificială. Filmul a rulat în premieră mondială la Cannes.
De când soţia i-a murit într-un accident, doctorul Robert Ledgard (Antonio Banderas), un eminent specialist în chirurgie plastică, s-a ocupat de crearea unui nou tip de piele, artificială, rezistentă la arsuri, cu care şi-ar fi putut salva soţia. După doisprezece ani, reuşeşte să cultive o piele care funcţionează ca un scut eficient împotriva tuturor agenţilor externi. Însă Robert mai are nevoie de ceva: lipsă de scrupule, un complice şi un cobai. Scrupulele n-ar fi o problemă. Marilia, femeia care a avut grijă de el de când s-a născut, e complicele perfect. Cât despre cobaiul uman... doctorul Ledgard are de răzbunat moartea fiicei lui, după ce aceasta este violată. Inspirat din romanul lui Thierry Jonquet din 1995, "Mygale".
Stilul vizual plin de culoare cu care ne obişnuise Almodóvar este înlocuit cu unul aseptic, mare parte din film petrecându-se în laboratorul personajului jucat de Banderas. Un experiment tabu, contrar naturii umane, un transsexual, un doctor care încalcă limitele eticii, scene de viol, umor negru, toate alcătuiesc ingredientele acestui film, în care - pe de o parte - recunoaştem calităţile, dar - pe de altă parte - îi ducem lipsa lui Almodóvar.
"E o povestea despre supravieţuire în condiţii extreme, povestea omenirii, în fond", explică Almodóvar la conferinţa de presă de la Cannes. "M-am gândit la mitul lui Frankenstein, dar mai ales la mitul Titanilor şi al lui Prometeu".
De când soţia i-a murit într-un accident, doctorul Robert Ledgard (Antonio Banderas), un eminent specialist în chirurgie plastică, s-a ocupat de crearea unui nou tip de piele, artificială, rezistentă la arsuri, cu care şi-ar fi putut salva soţia. După doisprezece ani, reuşeşte să cultive o piele care funcţionează ca un scut eficient împotriva tuturor agenţilor externi. Însă Robert mai are nevoie de ceva: lipsă de scrupule, un complice şi un cobai. Scrupulele n-ar fi o problemă. Marilia, femeia care a avut grijă de el de când s-a născut, e complicele perfect. Cât despre cobaiul uman... doctorul Ledgard are de răzbunat moartea fiicei lui, după ce aceasta este violată. Inspirat din romanul lui Thierry Jonquet din 1995, "Mygale".
Stilul vizual plin de culoare cu care ne obişnuise Almodóvar este înlocuit cu unul aseptic, mare parte din film petrecându-se în laboratorul personajului jucat de Banderas. Un experiment tabu, contrar naturii umane, un transsexual, un doctor care încalcă limitele eticii, scene de viol, umor negru, toate alcătuiesc ingredientele acestui film, în care - pe de o parte - recunoaştem calităţile, dar - pe de altă parte - îi ducem lipsa lui Almodóvar.
"E o povestea despre supravieţuire în condiţii extreme, povestea omenirii, în fond", explică Almodóvar la conferinţa de presă de la Cannes. "M-am gândit la mitul lui Frankenstein, dar mai ales la mitul Titanilor şi al lui Prometeu".
