Nu la fel de patrunzator, captivant, memorabil ca "Eternal Sunshine of...", dar cu o structura asemanatoare de prezentare, Gondry m-a captivat total cu aceasta lupta distractiva si cu destula imaginatie dintre visul lucid si realitate.
mihaelatb
pe 26 Ianuarie 2020 13:45
Filme cu o actiune care se petrece in doua planuri am mai vazut, Stranger Than Fiction, si mai ales in Delirious, cu John Candy, dar aceasta incercare franceza cu un actor mexican, chiar nu m-a impresionat nici un pic. Este prea fantezie, este prea vag si nici de cum artistic. Prefer visul marca Dali din Spellbound. Nu! nu mi-a placut si am considerat ca Gael García Bernal si-a irosit talentul in acest film. Nu-mi plac filmele care bat campii cu gratie si care nu spun nimic. Viata este traita de oameni care nu-si permit sa viseze, pentru ca nu au o mama proprietara de imobil in Paris. Povesti cu oniric vs realitate...tratate in acest stil... nu ma impresioneaza! 5 pentru jocul lui Gael García Bernal.
alali
pe 15 Mai 2015 00:41
O constructie ciudatica, dar nu rea. Este probabil cea mai pertinenta realizare care trateaza mult dezbatutul subiect al visului lucid. Desi titlul o recomanda ca fiind o analiza profunda si oarecum tehnica a subiectului, (ne poate duce usor cu gandul catre productii gen Pi), nu este deloc asa in cazul de fata. Este cred, cel mai entertainment film pe care l-am vazut si care trateaza un subiect serios, profund chiar. Iar asta nu o spun ca pe o critica! Filmul este practic eliberat de tot ce putea sa puna greutate pe privitor si sa-l transforme intr-unul greu de urmarit poate chiar plictisitor.
Chiar de la primul cadru, ne putem da seama ca vom asista la o altfel de exprimare, de realizare atipica si usor exagerata, dar cu tente amuzante si deci, distractiva. Acea reteta a viselor, parodica in aparenta, este extrem de bine gandita din punct de vedere al ideilor si semnificatiilor ce le cuprinde. Iti creaza acea stare de amuzament si placere care te va insoti pe tot parcursul proiectiei. Iar asta este o mare reusita din tpunct de vedere regizoral.
Minusul filmului este tot acest "ieftin" care se intalneste peste tot ca si decor sau recuzita. Daca planul de realizare a unei arce a plantelor este de inteles dpdv al materiilor prime din care se va realizeaza, restul decorului, pornind de la studioul de unde emit visele si pana la acel "cal balan", nu este altceva decat o lipsa vizibila a finantarii. Rezultatul finit nu pierde decat ca estetica, partea ideologica ramanand la fel de interesanta; dar vizual, ... filmul pierde mult.
O sa sara multi adepti ai productiilor independente, carora le repugna efectele speciale, calculatoru sau mai stiu eu ce alte tipuri de tehnica introdusa in procesul de creatie si o sa spuna ca nu e chiar asa, ... ca totul acolo are un scop, o tenta jucausa, ... ca mutarea actiunii in apartamentul copilariei duce acest decor intr-o lume infantila si de aici toate acele structuri de carton, de tuburi si cutii sunt elemente folosite in jocurile copilariei... etc.; dar vin si eu cu o intrebare. Cine viseaza cutii de carton ieftine, ambalaje si materiale reciclabile? Sa fim seriosi! Sa ne imaginam atunci cum ar fi aratat The Fountain-ul lui Aronofsky, daca toata acea ploaie de lumina de exemplu, era realizata cu instalatia de la bradul de craciun... Yeah!
Oricum, filmul, o realizare suprarealista, usor naiva si pe alocuri exagerata, dar vizionabila si chiar creatoare de bine, ca stare de spirit bineinteles, nu abunda in motive si teme filosofice sau in impenetrabilitati asa cum vad ca marturisesc multi spectatori in review-urile lor ca au descoperit in continutul lui. Cum au ramas ei cu framantari si dileme sau ca le-a fost fortata concentrarea si bagajul interpretativ la maxim. Ba din contra! Gasesc productia de fata ca fiind o realizare cursiva si care destinde privitorul, care in unele momente lasa senzatia ca imaturitatea chiar scapa din mana regizorului, ca se exagereaza cu naivitatea si copilaria personajului. Nicidecum ca seriozitatea si masajul isi supraincarca publicul.
L-am vazut si pe Gondry intr-un material realizat pe marginea acestui film, care spunea ca desi a studiat stiinfic fenomenul visarii si chiar a cazului de fata, a visului lucid, in film totusi el a vrut sa surprinda mai mult trairile si emotiile acestei stari si de ce nu, chiar si jocul copilaresc al structurii acestui fenomen. Totul, trebuie sa marturisesc ca i-a iesit asa cum si-a dorit.
Un 7,04 per total! Frumos si placut de urmarit!
alex_il_fenomeno
pe 18 Mai 2011 19:57
a fost un film ciudat , dar , pe cat de ciudat , pe atat de frumos si de original ! cred ca este printre cele mai bune filme frantuzesti pe care le-am vazut ! la un moment dat nu iti mai dai seama care este visul si care este realitatea in acest film , intrucat Stephan face prea des trecerea de la realitate la fictiune ! oricum , consider ca a fost un film surprinzator , si mi-as dori sa vad mai multe in acest fel !
aayana
pe 23 Martie 2010 13:52
La science des reves este o provocatoare pledoarie pentru o analiză pătrunzătoare al domeniului nostru oniric. Cu reuşite cinematografice ca Human Nature sau The Eternal Sunshine of a Spotless Mind, regizorul adresează privitorului său fidel încă o interogaţie deschisă la reflecţie: ce se întâmplă atunci când dorim ca visele să devină realitate şi viceversa?
Răspunsul lui Gondry este totodată provocator şi tranşant. Când lumea viselor tinde să substituie realitatea, există riscul ca cea din urmă să devină o permanenţă şi nu doar o componentă a vieţii cotidiene ceea ce ţine în suspans privitorul pe tot parcursul peliculei. Visul şi cu realitatea se întrepătrund în aşa fel încât numai elementele fantastice ajută să le deosebim.
De asemenea, refugiul într-o lume ideală şi încercarea de a crea o iluzie perfectă în lumea viselor poate avea drept consecinţă o confuzie: iubirea se poate transforma într-un joc al seducţiei în care atracţia ia locul pasiunii, realitatea se comprimă într-o minciună neinteresantă iar viaţa într-o poveste lipsită de orice elan.
Filmul adresează atât o provocare cât şi o interogaţie: oare ceea ce visăm reprezintă aripile frânte ale zborului speranţei spre culmi neatinse sau doar o simplă reacţie chimică a creierului?
shmekerila
pe 16 Martie 2010 12:12
8/10 pentru ca mi-au placut Gael si Charlotte. Sau pentru ca visele sunt mereu frumoase
pe 19 Iulie 2007 14:02
pot sa spun ca rar vezi un astfel de film care sa te incante, sa te uimeasca si sa te puna pe ganduri asa cum o face "ARTA VISELOR"("LA SCIENCE DES REVES")......este conceput intr-un mod cat mai simplu si mai sincer cu putinta, exprimand sentimente atat de pure, de adevarate, incat te face sa-ti doresti sa prelungesti momentul finalului, care este usor amar.....prinsi in aceasta panza de creatie si visare fara limite, cand nimic nu ni se pare imposibil si ne lasam inconjurati de realitatea - transformata in momente unice de basm -, traind in lumea noastra, privim totul in jurul nostru intr-o alta maniera....totul devine putin absurd, putin trist, putin vesel, putin romantic...inventivitatea si creeativitatea putin naiva, copilaroasa a lui stephane, care doreste sa-si transforme viata in ceva mai bun, mai frumos, este foarte bine interpretata de Gael Garcia Bernal, iar sarmul aparte a lui Charlotte Gainsbourg intregeste povestea plina de farmec, tesuta din iluzii si inchipuiri incantatoare, ce contrasteaza evident cu lumea absolut banala si trista in care traim.....
pe 08 Iulie 2007 17:42
Atentie:daca doriti sa vedeti sa vedeti acest film doar pentru a molfai o farfurie cu pop-corn,pentru a va saruta partenerul dupa un multumit ragait prealabil sau pentru a solicita strict animalicul din dumneavoastra,nu va duceti la cinema!Daca insa sunteti in cautarea unui film proaspat,inventiv,cald si care merita urmarit cu atentie pentru ca va solicita atat mintea cat si inima,atunci pelicula lui Gondry este exact ceea ce va trebuie!Regizorul francez este corespondentul european al lui Aronofsky.El spune o poveste cu oameni obisnuiti,dar o face intr-un mod cu totul particular.Filmul are cei trei B:este bine scris,bine regizat,bine jucat.Inca o data cinematografia europeana isi dovedeste prospetimea si demonstreaza ca in multe momente nu este cu nimic mai prejos decat Hollywood-ul din ce in ce mai decadent.
Chiar de la primul cadru, ne putem da seama ca vom asista la o altfel de exprimare, de realizare atipica si usor exagerata, dar cu tente amuzante si deci, distractiva. Acea reteta a viselor, parodica in aparenta, este extrem de bine gandita din punct de vedere al ideilor si semnificatiilor ce le cuprinde. Iti creaza acea stare de amuzament si placere care te va insoti pe tot parcursul proiectiei. Iar asta este o mare reusita din tpunct de vedere regizoral.
Minusul filmului este tot acest "ieftin" care se intalneste peste tot ca si decor sau recuzita. Daca planul de realizare a unei arce a plantelor este de inteles dpdv al materiilor prime din care se va realizeaza, restul decorului, pornind de la studioul de unde emit visele si pana la acel "cal balan", nu este altceva decat o lipsa vizibila a finantarii. Rezultatul finit nu pierde decat ca estetica, partea ideologica ramanand la fel de interesanta; dar vizual, ... filmul pierde mult.
O sa sara multi adepti ai productiilor independente, carora le repugna efectele speciale, calculatoru sau mai stiu eu ce alte tipuri de tehnica introdusa in procesul de creatie si o sa spuna ca nu e chiar asa, ... ca totul acolo are un scop, o tenta jucausa, ... ca mutarea actiunii in apartamentul copilariei duce acest decor intr-o lume infantila si de aici toate acele structuri de carton, de tuburi si cutii sunt elemente folosite in jocurile copilariei... etc.; dar vin si eu cu o intrebare. Cine viseaza cutii de carton ieftine, ambalaje si materiale reciclabile? Sa fim seriosi! Sa ne imaginam atunci cum ar fi aratat The Fountain-ul lui Aronofsky, daca toata acea ploaie de lumina de exemplu, era realizata cu instalatia de la bradul de craciun... Yeah!
Oricum, filmul, o realizare suprarealista, usor naiva si pe alocuri exagerata, dar vizionabila si chiar creatoare de bine, ca stare de spirit bineinteles, nu abunda in motive si teme filosofice sau in impenetrabilitati asa cum vad ca marturisesc multi spectatori in review-urile lor ca au descoperit in continutul lui. Cum au ramas ei cu framantari si dileme sau ca le-a fost fortata concentrarea si bagajul interpretativ la maxim. Ba din contra! Gasesc productia de fata ca fiind o realizare cursiva si care destinde privitorul, care in unele momente lasa senzatia ca imaturitatea chiar scapa din mana regizorului, ca se exagereaza cu naivitatea si copilaria personajului. Nicidecum ca seriozitatea si masajul isi supraincarca publicul.
L-am vazut si pe Gondry intr-un material realizat pe marginea acestui film, care spunea ca desi a studiat stiinfic fenomenul visarii si chiar a cazului de fata, a visului lucid, in film totusi el a vrut sa surprinda mai mult trairile si emotiile acestei stari si de ce nu, chiar si jocul copilaresc al structurii acestui fenomen. Totul, trebuie sa marturisesc ca i-a iesit asa cum si-a dorit.
Un 7,04 per total! Frumos si placut de urmarit!
Răspunsul lui Gondry este totodată provocator şi tranşant. Când lumea viselor tinde să substituie realitatea, există riscul ca cea din urmă să devină o permanenţă şi nu doar o componentă a vieţii cotidiene ceea ce ţine în suspans privitorul pe tot parcursul peliculei. Visul şi cu realitatea se întrepătrund în aşa fel încât numai elementele fantastice ajută să le deosebim.
De asemenea, refugiul într-o lume ideală şi încercarea de a crea o iluzie perfectă în lumea viselor poate avea drept consecinţă o confuzie: iubirea se poate transforma într-un joc al seducţiei în care atracţia ia locul pasiunii, realitatea se comprimă într-o minciună neinteresantă iar viaţa într-o poveste lipsită de orice elan.
Filmul adresează atât o provocare cât şi o interogaţie: oare ceea ce visăm reprezintă aripile frânte ale zborului speranţei spre culmi neatinse sau doar o simplă reacţie chimică a creierului?