Lumea în care trăim e înjumătățită, sub toate aspectele: există o lume a bogaților și una a săracilor, despărțite de o magmă din care bucăți migrează fie spre una, fie spre cealaltă; o lume a celor treji, care înoată și alta a celor adormiți, care plutesc în amorțire până se scufundă; cea a manipulatorilor și cea a manipulaților; lumea care decide destine și cea care își suportă destinul decis de alții; lumea șmecherilor și cea a fraierilor.
„La Snagov” descrie lapidar, în linii de eboșă, opoziția și fatidica complementaritate a acestor lumi; intersectează voluntar lumea largă „a străzii”, cea fără chip și nume cunoscute cu lumea „exclusivistă” a celor care „fac și desfac”. Pe scurt, o mână de indivizi influenți, adunați într-un „paradis” rezervat sus-pușilor, ferit de ochii celor mulți, pregătesc alegerea unui posibil viitor președinte de țară, președinte pe care cei mulți îl așteaptă cu un amestec de speranță, neîncredere și resemnare.
Nimic din ceea ce propune filmul nu e o revelație, o știre capitală; din emisiuni de televiziune, de pe internet, de pe stradă sau din propriile gânduri știți prea bine fiecare ciob de realitate din care e construit acest film de ficțiune, căci au intrat deja în banalitate. Filmul le culege doar și le așează unul lângă altul, dar imaginea de ansamblu, veți vedea, înfioară, căci, din cioburi de prezent schimonosit, „LA SNAGOV” articulează o simplă și gravă întrebare: ce urmează?
