L-am vazut in urma cu cinci ani şi mi-a placut pentru că era ceva diferit de filmele americane văzute de obicei. Si azi imi amintesc cu plăcere de acest film. L-am luat asa cum era - un omagiu adus femeilor din intreaga lume!
Ghemot
pe 18 Iunie 2015 22:49
Un film inspirațional foarte bun! Toată aprecierea mai ales pentru regizorul Radu Mihăileanu!
eduard_stratan
pe 09 Iunie 2015 15:37
Filmul este atat de enervant in artificialitatea lui, incat a trebuit sa-l intrerup de cateva ori, si sa vad cateva videoclipuri pe youtube, ca sa "reusesc" sa termin vizionarea lui!
BitterCandy
pe 25 Aprilie 2013 18:03
L-am urmarit cu placere in urma cu ceva vreme, iesind putin din sfera uneori sufocanta a productiilor americane.
Fimul este o incursiune (foarte bine realizata) in cultura musulmana, prezentand mentalitatea, traditiile si stilul de viata al familiei si totodata o realitate dureroasa si cat se poate de actuala a multor femei arabe, realitate prezenta, din pacate, si prin partile noastre - femei maltratate, abuzate fizic si psihic, care sufera in tacere ani de-a randul.
Productia este un omagiu adus femeilor din intreaga lume, cum preciza, la vremea respectiva, si regizorul Radu Mihaileanu, care mai adauga, cu umor, ca visul lui este ca filmul sa fie furat de pe internet de fiecare femeie araba.
psihologu
pe 19 Septembrie 2012 09:58
Atunci cand ne povesteste despre dragostea dintre Leila si Sami si despre revolta femeilor, Mihaileanu este ca un batran plin de har. Atunci cand ingroasa pionii sociali si ii antagonizeaza in maniere previzibile, devine doar militantul unei cauze.
Train de Vie-ul l-as revedea oricand, mai proaspatul Le Concert a fost o revelatie personala la finalul lui 2009, iar despre Radu Mihaileanu cred ca si-a gasit locul perfect in cinematografie. Detine atuul absolut: e un povestitor innascut. Stie sa-si dozeze intamplarile, le trece printr-o alchimie emotionala numai de el stiuta si ma absoarbe de fiecare data in lumi si timpuri diferite cu o usurinta inexplicabila. Peste doua ore de pelicula trec intr-o clipa de experienta.
In La source des femmes el aseaza camera de filmat deasupra unei comunitati rurale, izolate si sarace, de limba araba, un loc unde femeile, satule de munca grea si de barbatii lenesi, decid o greva a iubirii. Initial isi doresc ca ei sa faca drumul greu, presarat in mentalul colectiv feminin de numeroase accidente (inclusiv pierderi de sarcini), pana la izvorul de apa. Cadrele cu acest izvor sunt echivalentul vizual pentru cheia filmului oferita de autor chiar in deschidere: Izvorul curge, dragostea a secat.
Mihaileanu e adeptul mitului strainului in toate filmele sale. Si La Source… nu face exceptie. Aflam pe parcurs ca Leila, eroina noastra, e o femeie altfel decat restul celor din sat. Vine din alt trib, dintr-o familie mai bogata, stie sa scrie si sa citeasca si l-a ales drept sot pe Sami, un invatator destupat la minte care o sustine. Ea este motorul schimbarii, ajutata de atotstiutoarea Rifle, telenovelele mexicane si versurile ironice ale cantecelor.
Dincolo de elementul comic, pe care Mihaileanu il joaca mult mai retinut decat in alte filme ale sale, drama Leilei e cea a Veronicai Franco din Dangerous Beauty sau a lui Chiyo/Sayuri din Memoirs of a Geisha. Batalia minora la debut isi ridica continuu mizele, mecanica plotului e din ce in ce mai complexa, dar bine tinuta in frau, iar taberele din ce in ce mai populate deviaza spre brutalitate domestica, dezbateri politice si dispute spirituale.
Si aici regizorul scenarist aluneca cu filmul sau pe panta tezista. Indiferent cata dreptate se ascunde in spatele punctului de vedere pe care il sustine (conditia femeii), filmul se depersonalizeaza renuntand la deschiderea vibranta si intimitatea calda a secventelor cu Leila, Sami si celelalte femei, in favoarea unui aer programatic presarat cu discursuri prea mari. Predica despre egalitatea sexelor, in loc ca mesajul sa derive natural din poveste. E echivalentul intreruperii coloanei sonore plina de rezonanta a lui Armand Amar (a compus muzica si pentru Le Concert, Le Couperet sau Amen.) de cateva scartaituri cu creta pe tabla. Nu ruineaza experienta, dar ii reduc impactul.
ramaitreaz
pe 02 Iunie 2012 23:58
felicitari. ai reusit sa ma faci sa scriu o cronica filmului :) sper sa nu mai aud te tine de acum incolo :P
Intr-o lume "inghetata in preistorie", numai daca s-ar fi intamplat un sfert din ce a aratat filmul ar fi reprezentat un pas urias catre o normalitate plina de bun simt. Oricum, ca peste tot, "dupa razboi, multi viteji se-arata" Felicitari echipei, au facut o treaba excelenta!
cosmin742000
pe 21 Aprilie 2012 10:00
Concluzia la care am ajuns dupa ce am vazut acest film , concluzie cu care am pornit inca dinainte de vizionarea lui a fost )Mai prost decat Concertul nu are cum sa fie.Nu a fost , dar nici nu voi mai piere timpul de acum incolo cu filme de-ale lui Radu Mihaileanu.
sabinalin
pe 19 Aprilie 2012 23:20
Am avut asteptari mari. Era normal dupa exceptionalul "Le concert", o bijuterie cinematografica, un film pe care l-am vazut deja de trei ori si l-as mai vedea si altadata nu numai pentru fabuloasa scena in care cinematograful se imbina cu muzica divina a lui Ceaikovski. Din pacate Radu Mihaileanu coboara stacheta si ne livreaza o telenovela a carei concluzie e "toti barbatii e niste porci". Ma rog, nu chiar toti ci arabii. S-or mai gasi si printre arabi unul-doi care sunt politically correct, dar in rest e inapoiere multa, cum or fi supravietuit de-a lungul secolelor cu traditiile lor de comuna primitiva? In ciuda tezismului agresiv, talentul regizorului nu-i estompat, priceperea cu care filmeaza se manifesta si aici in toata splendoarea ei. Filmul mai e salvat de la corigenta si de Leila Bekhti, cu o prestatie la superlativ, asemanatoare cu aceea a lui Melanie Laureant in amintitul "Le concert". Si o intrebare pour les conaisseurs: stie cineva unde as putea gasi filmul "Trahir"? E primul film al lui Mihaileanu, sunt foarte curios sa-l vad dar pana acum n-am avut posibilitatea...
lord_sarc
pe 16 Aprilie 2012 13:47
superb=doar atat se poate spune,alte cuvinte de prisos
mongolarix
pe 13 Aprilie 2012 12:38
Alt film subapreciat in Ro, acest film are curajul sa vorbeasca despre unele lucruri ramase Taboo pana in zilele noastre... filmul este foarte bun, amuzant dar cel mai important este mesajul profund care il transmite ,Bravo Radu Mihaileanu.
pe 02 Aprilie 2012 01:09
[...] aceasta lectie. Oricat de nefericit si stresat ai fi, este imposibil sa nu te loveasca, privind La source des femmes, revelatia norocului de a te fi nascut intr-o societate civilizata in care problemele tale par [...]
arkim
pe 01 Aprilie 2012 14:04
din trailer pare interesant! cred ca merita vazut! eu, una abia astept sa-l vad!
pe 22 Martie 2012 23:17
[Titlul in limba romana: Izvorul femeilor]
CoolRank: 9/10
- atmosfera & entertainment: 9/10
- regie: 9/10
- actori: 9/10
- scenariu: 9/10
- montaj: 9/10
Nota IMDb: 6.7/10
Regie: Radu Mihaileanu
An: 2011
Actori: Leïla Bekhti, Hafsia Herzi, Biyouna
Genul: drama
Imposibil sa nu-l stiti pe Radu Mihaileanu. E regizorul ala evreu, cu prezenta de spirit si simtul umorului care traieste acum in Franta si, din cand in cand, ne invita sa ne pierdem in cate un film de-al lui. Hai ca sigur ati auzit de Train de vie, ca doar s-a filmat la noi. Dupa, au urmat Va, vie et deviens, ...
Fimul este o incursiune (foarte bine realizata) in cultura musulmana, prezentand mentalitatea, traditiile si stilul de viata al familiei si totodata o realitate dureroasa si cat se poate de actuala a multor femei arabe, realitate prezenta, din pacate, si prin partile noastre - femei maltratate, abuzate fizic si psihic, care sufera in tacere ani de-a randul.
Productia este un omagiu adus femeilor din intreaga lume, cum preciza, la vremea respectiva, si regizorul Radu Mihaileanu, care mai adauga, cu umor, ca visul lui este ca filmul sa fie furat de pe internet de fiecare femeie araba.
Train de Vie-ul l-as revedea oricand, mai proaspatul Le Concert a fost o revelatie personala la finalul lui 2009, iar despre Radu Mihaileanu cred ca si-a gasit locul perfect in cinematografie. Detine atuul absolut: e un povestitor innascut. Stie sa-si dozeze intamplarile, le trece printr-o alchimie emotionala numai de el stiuta si ma absoarbe de fiecare data in lumi si timpuri diferite cu o usurinta inexplicabila. Peste doua ore de pelicula trec intr-o clipa de experienta.
In La source des femmes el aseaza camera de filmat deasupra unei comunitati rurale, izolate si sarace, de limba araba, un loc unde femeile, satule de munca grea si de barbatii lenesi, decid o greva a iubirii. Initial isi doresc ca ei sa faca drumul greu, presarat in mentalul colectiv feminin de numeroase accidente (inclusiv pierderi de sarcini), pana la izvorul de apa. Cadrele cu acest izvor sunt echivalentul vizual pentru cheia filmului oferita de autor chiar in deschidere: Izvorul curge, dragostea a secat.
Mihaileanu e adeptul mitului strainului in toate filmele sale. Si La Source… nu face exceptie. Aflam pe parcurs ca Leila, eroina noastra, e o femeie altfel decat restul celor din sat. Vine din alt trib, dintr-o familie mai bogata, stie sa scrie si sa citeasca si l-a ales drept sot pe Sami, un invatator destupat la minte care o sustine. Ea este motorul schimbarii, ajutata de atotstiutoarea Rifle, telenovelele mexicane si versurile ironice ale cantecelor.
Dincolo de elementul comic, pe care Mihaileanu il joaca mult mai retinut decat in alte filme ale sale, drama Leilei e cea a Veronicai Franco din Dangerous Beauty sau a lui Chiyo/Sayuri din Memoirs of a Geisha. Batalia minora la debut isi ridica continuu mizele, mecanica plotului e din ce in ce mai complexa, dar bine tinuta in frau, iar taberele din ce in ce mai populate deviaza spre brutalitate domestica, dezbateri politice si dispute spirituale.
Si aici regizorul scenarist aluneca cu filmul sau pe panta tezista. Indiferent cata dreptate se ascunde in spatele punctului de vedere pe care il sustine (conditia femeii), filmul se depersonalizeaza renuntand la deschiderea vibranta si intimitatea calda a secventelor cu Leila, Sami si celelalte femei, in favoarea unui aer programatic presarat cu discursuri prea mari. Predica despre egalitatea sexelor, in loc ca mesajul sa derive natural din poveste. E echivalentul intreruperii coloanei sonore plina de rezonanta a lui Armand Amar (a compus muzica si pentru Le Concert, Le Couperet sau Amen.) de cateva scartaituri cu creta pe tabla. Nu ruineaza experienta, dar ii reduc impactul.
iata cronica: http://ramaitreaz.blogspot.ro/2012/06/la-source-des-femmes-izvorul-femeilor.html
CoolRank: 9/10
- atmosfera & entertainment: 9/10
- regie: 9/10
- actori: 9/10
- scenariu: 9/10
- montaj: 9/10
Nota IMDb: 6.7/10
Regie: Radu Mihaileanu
An: 2011
Actori: Leïla Bekhti, Hafsia Herzi, Biyouna
Genul: drama
Imposibil sa nu-l stiti pe Radu Mihaileanu. E regizorul ala evreu, cu prezenta de spirit si simtul umorului care traieste acum in Franta si, din cand in cand, ne invita sa ne pierdem in cate un film de-al lui. Hai ca sigur ati auzit de Train de vie, ca doar s-a filmat la noi. Dupa, au urmat Va, vie et deviens, ...