La teta asustada (2009)

Conflictele sangeroase ce au avut loc in Peru in perioada 1980-1992 intre armata guvernamentala si fortele de guerilla “Sendero Luminoso” au avut drept consecinta violarea multor femei din regiune, motiv pentru care s-a acreditat ideea ca mamele abuzate fizic in timpul sarcinii sau imediat dupa nastere au transmis copiilor o maladie rara denumita “laptele suferintei”. Fausta sufera de aceasta boala si este paralizata de teama ca ar putea avea in viitor aceeasi soarta ca si mama ei, iar pentu a evita un posibil viol isi introduce un cartof in vagin. Dupa decesul mamei sale, fiind foarte saraca si dorind sa ii ofere acesteia o inmormantare corespunzatoare, fata in varsta de 20 de ani pleaca la Lima si se angajeaza ca menajera in vila celebrei pianiste si compozitoare Aida. Auzind-o pe Fausta cantand o melodie populara si aflandu-se in impas in ceea ce priveste compozitia ultimei sonate, Aida ii propune fetei sa-i daruiasca cate o perla dintr-un colier rupt ori de cate ori ii interpreteaza un cantec. Imprietenindu-se cu blajinul gradinar Noe, Fausta intelege ca nu toti barbatii sunt niste brute violente si ca nu trebuie sa permita fricii de contactul uman sa preia controlul asupra vietii ei.

Vazut la festivalul filmului european de la Iasi unde s-a mentionat despre regizor ca ar fi fiica nush cui decat de premiile primite. Dar sa-mi spun parerea despre film. In primul rand, descrierea filmului si a titlului se face in primele 10 minute si intr-o scena de la final. Prea putin despre acesta frica, cel mai probabil indusa prin cantecul de inceput (despre care aflam in descriere ca i-a tot fost cantat de fosta mama de-a lungul timpului) si mai mult despre lumea saraca in care se desfasoara actiune. Probabil regizoarei si multora din sala li se parea ceva extrem in timp ce unii inca traiesc chiar si la noi astfel de lucruri. De altfel prin nush ce descriere pe net, se mentioneaza de nush ce cantece, singurul memorabil si emotionant fiind cel de la inceputul filmului si faptul ca Fausta este obligata la un moment dat de patroana sa cante acele cantece contra unei recompense care i-ar ajunge pentru transportul mamei decedate in satul natal. In sat in care nu mai vedem cand ajunge pentru ca se opreste la malul marii sa ii arate acesteia marea, moment in care niste "genii" din sala aprind becu' ca sa-si dea seama ca ar trebui sa-l stinga din moment ce filmul continua sa ruleze.
Scrisu' nu-i punctu meu forte, asa ca sa trecem scurt, rapid, la plusuri: muzica de fundal - exceptionala, actrita din rolul principal - hot :D, atentia la detalii - f ridicata, jocu' actoritesc - destul de bun. E de vazut dar parca nu e de ursul de aur ... decat daca n-avea competitie.