Land (2021)

Este foarte greu de povestit prin imagini viața foarte complicată a sihaștrilor. Pentru noi care trăim în confort, vom afla motivul pentru care, în sălbăticie, oamenii nu au timp de contemplare, citit, scris, artă. Fiindcă fiecare minut face parte dintr-o cursă contra cronometru, de-a unul singur, pentru a mânca și pentru a se odihni. Cu cât uneltele sunt mai puține, cu atât timpul dedicat pentru o activitate banală, cum ar fi făcutul focului, este mai mare. Binențeles că filmul urmărește o poveste în sine, nu este un curs de supraviețuire, scenariul trebuie să țină spectatorul în față. Și așa ritmul ni se pare cam lent, dacă ar fi arătat de exemplu, cum pe lângă spartul butucilor de lemn, munca de a ajunge de la copac la butuci, este foarte grea, spectatorul ar fi plictisit. De aceea, pentru cineva care a trăit și numai puțin în sălbăticie, sunt multe lucruri care nu sunt prinse în film dar sunt de bază în acest mod de viață.
Restul, sau de fapt baza scenariului, m-a uimit prin legăturile noastre foarte strânse dintre viața celor pe care-i iubim și viața noastră proprie. Oare cât ne dedicăm viața de zi cu zi celor pe care-i iubim, cât ne dă viața peste cap plecarea lor din viața noastră, cât mai însemnăm noi ca indivizi într-o relație cât relația în sine devine o persoană în sine, cu o viață proprie. Și atunci, dacă doar unul dispare din viață, relația dispare și ea.

Detalii, detalii, detalii...care îți taie răsuflarea, care te răsfață efectiv prin vizual, care te "aruncă" pur și simplu acolo, între munți, în sălbăticia neatinsă de om, între fiare și da, ți-ai dori asta, iar cu derularea filmului, te apasă o poveste tristă, tragică, dură, care spre surprinderea noastră vine spre final cu alta la fel de dură și la fel de tragică, atipic a ceea ce ne așteptăm și atipic peisajelor paradisiace din film ! Spre finalul lui, acest film m-a dus cu gandul la ceea ce spun călugării de pe muntele Athos..."Oamenii au avut mereu dorința de a se urca pe culmile munților.
Atunci când atingi vârful, e ca și cum ai fi atins un scop măreț.
Ce realizăm noi, oamenii, în viața noastră este precum cucerirea unui munte. Sufletul uman se purifică singur prin efortul de a urca." asta a făcut și personajul nostru, Edde...

Un film foarte bun. Vă Recomand!!! E foarte emoționant.

Ca regizoare, Robin Wright e foarte atenta la detalii - spre deosebire de alte filme unde actiunea se deruleaza pe un anumit numar de ani, si personajele apar dupa 2,3,5 ani cu fix aceeasi coafura si machiaj, aici Edee are, dupa doi ani, parul mai lung, iar chipul ii e mai imbatranit, mai ridat, asa cum ar trebui sa arate o femeie traita cativa ani in aer liber, in mijlocul naturii. Ce mi-a placut mie la film - e optimist, datator de speranta, in ciuda subiectului apasator. In primul rand, e optimist pentru ca te face sa crezi, sau macar sa speri, ca omul se poate readapta in natura; in conditii impuse (sau autoimpuse, cum e cazul lui Edee), poate invata sa supravietuiasca cu putin, bazandu-se pe instinctul de supravietuire. E greu, dar nu imposibil. In al doilea rand, e optimist pentru ca te face sa realizezi ca, atunci cand crezi ca nu mai ai pentru ce trai, ca ai incheiat socotelile cu viata, poti avea surpriza de a a afla ca socotelile alea-s gresite, ca Cineva are alte planuri pentru tine. Poti reinvata sa traiesti din nou. La urma-urmei, omul e o fiinta adaptabila, se poate adapta in orice mediu, in orice situatie.

O actrita ,valoroasa ajunsa la varsta la care ofertele de roluri au ramas o amintire,incearca ceva la care crede ca se pricepe. Din pacate ceea ce ne propune este un pachet de frustrari arhicunoscute,prezentat lent - plictisitor,cu minimum de cuvinte si ambalat intr-o imagine acceptabila.

Gândește-te de două ori înainte să alegi să trăiești în natură, în cindițiile în care nu știi nimic despre prepers și survival. Nu e pentru orășeni.

Terapia prin izolare, ca ultimă alternativă înainte de marea finală. .ratată.

O femeie indurerata se retrage in munti, fugind de lumea care i-a produs atita durere. Se izoleaza si rupe legaturile cu lumea exterioara pentru ca nu simte ca mai are de ce sa traiasca, dar invata sa traiasca din nou in armonie cu natura. Ritmul este lent, ilustrind etapele prin care trece in procesul de vindecare. Peisaje superbe, fundal sonor plin de inspiratie.