Lara (2019)

Un film despre presiunea pusă asupra carierelor muzicale, până când aceasta reușește să ucidă relațiile normale de familie. Un film despre ambiție și despre cultul, greșit, al geniului. O mamă, o femeie, dar, mai întâi de toate, un muzician cu o fidelitate sacră față de artă. De ziua ei, la 60 de ani, face totul pe dos și înțelege, prea târziu, că tocmai asta face de o viață. Pică în postúri triste sau amuzante, toate ridicole și înconjurate de aura singurătății. Trebuie să se împace cu gândul că, deși era un talent nativ, a eșuat într-o profesie banală, de funcționar la primărie. Rolul de susținătoare a fiului, compozitor, nu o mulțumește, cum nici pe el, susținerile ei fiind mereu critice și dureroase, oricât de adevărate. Un film cu imagini clare, de o factură wendersoniană (alinierea costumelor din sala de spectacol, a torturilor de la cofetărie), cu o coloană sonoră impecabilă și o distribuție surprinzătoare (o actriță care seamănă cu Barbara Streissand) și cu un umor trist și subtil.

Am rezistat 10 min, foarte plat ,nu mi-a trezit niciun fior de interes. Actrița principala, de altfel o femeie bine ,prezentabila devine urata când zâmbește f bizar.

E mai bun decât pare...despre muzica clasica ardoare, tenacitate, implicare. Mai greu de inteles pt neofiți in ale muzicii, ca marea noastră majoritate. Merită totuși chiar și opt cu cât l am notat.

Un film anost.Am inteles ideea generoasa a scenariului dar asta nu e suficient.