Un film de vazut nu o data, ci de mai multe ori in viata, pentru ca fiecare etapa din existenta ta, cu lectiile de viata pe care ti le-ai insusit pana la acel moment, te face sa-l privesti de fiecare data cu alti ochi si sa-l apreciezi din ce in ce mai mult. Si sa-ti amintesti ce spunea Martin Luther King : "Nu regreta ca imbatranesti, e un privilegiu pe care nu multi il au". Stia Luther King ce spune, pentru ca nici el n-a avut acest privilegiu, la 39 de ani a plecat sa lupte pentru drepturile civile intr-o lume (poate) mai buna.
Bourvil, ajuns la apogeu - si la sfarsit - de cariera, interpreteaza un rol cu atat mai dramatic cu cat lumea e obisnuita sa-l vada in comedii in care chipul i se largeste permanent intr-un zambet aproape tamp. Un an mai tarziu dupa aparitia lui in L'Arbre de Noel, a intrat si el in legenda ca unul din cei mai mari comedianti francezi.
Departe de siroposenia acelor melodrame la care companiile de batiste au incasari de miliarde, L'Arbre de Noel e un film a carui realizare sobra, in ciuda subiectului tragic, impune respect si o evaluare mai profunda. Pascal, copilul unui bogatas, se imbolnaveste de leucemie, dupa un accident pe mare in care un avion care purta o bomba atomica raspandeste radiatii in atmosfera. Tatal nu poate face nimic pentru el, in viata poti sa intorci banii cu lopata, uneori cu ei nu cumperi nici fericire, nici sanatate si nici zile de la Dumnezeu. Singurul lucru pe care-l mai poate face e sa incerce, alaturi de partenera sa de viata si de prietenul lui, sa-i faca fiului sau acele ultime zile cat mai frumoase si sa mentina iluzia unei copilarii inocente si fericite. Dar copilul e de o precocitate inspaimantatoare, astfel ca cei inocenti sunt maturii, nu copilul de 10 ani sufocat de atentia si iubirea celor din jur, care-si iau in fiecare zi ramas-bun de la el. E trist ca in viata uneori doar o tragedie te face sa-i apreciezi pe cei de langa tine si sa-ti aduci aminte ce loc ocupa in viata ta. La fel de trist e ca uneori uitam cat de norocosi suntem ca am mai apucat sa vedem un rasarit de soare.
cosmin_kedii
pe 14 Octombrie 2013 10:08
Acest film relatează sfârșitul duratei de viață a unui copil tânăr , fiul unui milionar
paunescuanghel
pe 30 Decembrie 2010 13:16
O carte pe care o citeşti cu ajutorul peliculei. Dramă, lecţie de viaţă şi o realizare de zile mari! Merită văzut, mai ales în preajma Crăciunului. Aş dori varianta originală, în engleză, nu dublat în franceză. Am cartea, dar de cinci ani mă chinuiesc să intru în posesia filmului. Dacă cineva mă poate ajuta, îi rămân recunoscător. Mumă de film!
mborcea
pe 20 August 2009 12:34
Merita vazut. O filozofie de viata aparte. Un film bine jucat si impresionant. Se ridica la nivelul cartii.
Bourvil, ajuns la apogeu - si la sfarsit - de cariera, interpreteaza un rol cu atat mai dramatic cu cat lumea e obisnuita sa-l vada in comedii in care chipul i se largeste permanent intr-un zambet aproape tamp. Un an mai tarziu dupa aparitia lui in L'Arbre de Noel, a intrat si el in legenda ca unul din cei mai mari comedianti francezi.
Departe de siroposenia acelor melodrame la care companiile de batiste au incasari de miliarde, L'Arbre de Noel e un film a carui realizare sobra, in ciuda subiectului tragic, impune respect si o evaluare mai profunda. Pascal, copilul unui bogatas, se imbolnaveste de leucemie, dupa un accident pe mare in care un avion care purta o bomba atomica raspandeste radiatii in atmosfera. Tatal nu poate face nimic pentru el, in viata poti sa intorci banii cu lopata, uneori cu ei nu cumperi nici fericire, nici sanatate si nici zile de la Dumnezeu. Singurul lucru pe care-l mai poate face e sa incerce, alaturi de partenera sa de viata si de prietenul lui, sa-i faca fiului sau acele ultime zile cat mai frumoase si sa mentina iluzia unei copilarii inocente si fericite. Dar copilul e de o precocitate inspaimantatoare, astfel ca cei inocenti sunt maturii, nu copilul de 10 ani sufocat de atentia si iubirea celor din jur, care-si iau in fiecare zi ramas-bun de la el. E trist ca in viata uneori doar o tragedie te face sa-i apreciezi pe cei de langa tine si sa-ti aduci aminte ce loc ocupa in viata ta. La fel de trist e ca uneori uitam cat de norocosi suntem ca am mai apucat sa vedem un rasarit de soare.