Părerea criticului
Filmele de Crăciun au, asemenea genului comediilor romantice, un grup compact de fani, iar numărul lor este mare. Așa că producția Last Christmas, care intra de astăzi în premieră, o va face fără frica de competitori - două filme „foarte americane” și spectaculoase: Bătălia de la Midway și Le Mans 66 - întrucât are publicul ei.
Am intrat la filmul Last Christmas mânată de datorie - să scriu cronica filmului - dar impulsionată și de un studiu recent citit, și anume că filmele cu tematică de Crăciun au capacitatea să ne îmbunătățească starea de spirit. Deci, iată un film-terapie, pentru cei care - pe o vreme închisă ca cea de azi - au nevoie să li se ridice moralul.
Cântece de Crăciun, muzica lui George Michael, frumoșii Emilia Clarke și Henry Golding protagoniști, haz căldicel, îndrăgosteala... fierbincioară - genul de formulă amorfă destinată programatic să nu fie nici prea-prea, nici foarte-foarte. Unde sunt capodopere de odinioară ale genului, precum The Awful Truth (1937,cu Irene Dunne şi Cary Grant) ori Some Like It Hot (1957, cu irezistibilul său subplot sentimental dintre Tony Curtis şi Marilyn Monroe)?
Prima parte a filmului curge relativ liniar și anost, atmosfera de sărbătoare din film și Emilia Clarke - care joacă cu toată fața - te mai fac să uiți că trec greu minutele. Totul se schimbă odată cu twistul (neașteptat al) filmului. Care produce atâta emoție. Am plâns. Iată o comedie romantică care a reușit, într-un punct al ei, să mă miște, dragi cititori.
Kate (Emilia Clarke) este o catastrofă - cu un serviciu temporar de Elf, alergând de la o audiție la alta, sunând când un prieten când altul pentru găzduire peste noapte, o sumă de gafe mai mici sau mai mari îi sabotează existența. Are un trecut care poate ar doborî pe oricine. Provine dintr-o familie de imigranți și are și o condiție medicală deosebită. În pofida egocentrismului pe care i-l reproșează sora ei, o avocată de succes, Emilia Clarke ne face să empatizăm cu personajul Kate. Îl întâlnește pe Tom (Henry Golding), care „pare prea bun ca să fie adevărat când intră în viața ei”, după cum spune sinopsisul oficial. Tom va funcționa și ca o voce a rațiunii, pentru că cele mai importante lecții le va învăța (și ea, dar și noi, spectatorii, de la el).
În ceea ce privește registrul romantismului, ne-ar fi plăcut ca cei doi protagonişti să interacţionează mai mult, altfel sunt convingători în plan sentimental, de aceea și twistul vine ca un duș cu apă rece iarna. Last Christmas reușește a te lăsa cu o stare de bine - adică, tocmai ceea ce-ar trebui să facă - reuşind atât de rar - comediile romantice.
Am intrat la filmul Last Christmas mânată de datorie - să scriu cronica filmului - dar impulsionată și de un studiu recent citit, și anume că filmele cu tematică de Crăciun au capacitatea să ne îmbunătățească starea de spirit. Deci, iată un film-terapie, pentru cei care - pe o vreme închisă ca cea de azi - au nevoie să li se ridice moralul.
Cântece de Crăciun, muzica lui George Michael, frumoșii Emilia Clarke și Henry Golding protagoniști, haz căldicel, îndrăgosteala... fierbincioară - genul de formulă amorfă destinată programatic să nu fie nici prea-prea, nici foarte-foarte. Unde sunt capodopere de odinioară ale genului, precum The Awful Truth (1937,cu Irene Dunne şi Cary Grant) ori Some Like It Hot (1957, cu irezistibilul său subplot sentimental dintre Tony Curtis şi Marilyn Monroe)?
Prima parte a filmului curge relativ liniar și anost, atmosfera de sărbătoare din film și Emilia Clarke - care joacă cu toată fața - te mai fac să uiți că trec greu minutele. Totul se schimbă odată cu twistul (neașteptat al) filmului. Care produce atâta emoție. Am plâns. Iată o comedie romantică care a reușit, într-un punct al ei, să mă miște, dragi cititori.
Kate (Emilia Clarke) este o catastrofă - cu un serviciu temporar de Elf, alergând de la o audiție la alta, sunând când un prieten când altul pentru găzduire peste noapte, o sumă de gafe mai mici sau mai mari îi sabotează existența. Are un trecut care poate ar doborî pe oricine. Provine dintr-o familie de imigranți și are și o condiție medicală deosebită. În pofida egocentrismului pe care i-l reproșează sora ei, o avocată de succes, Emilia Clarke ne face să empatizăm cu personajul Kate. Îl întâlnește pe Tom (Henry Golding), care „pare prea bun ca să fie adevărat când intră în viața ei”, după cum spune sinopsisul oficial. Tom va funcționa și ca o voce a rațiunii, pentru că cele mai importante lecții le va învăța (și ea, dar și noi, spectatorii, de la el).
În ceea ce privește registrul romantismului, ne-ar fi plăcut ca cei doi protagonişti să interacţionează mai mult, altfel sunt convingători în plan sentimental, de aceea și twistul vine ca un duș cu apă rece iarna. Last Christmas reușește a te lăsa cu o stare de bine - adică, tocmai ceea ce-ar trebui să facă - reuşind atât de rar - comediile romantice.
