Comentarii Comentează
  • gbanescu
    pe 01 Februarie 2013 20:04
    O comedie britanică buna. Desi evit importurile lingvistice cand nu sunt absolut necesare, poate ca un atribut mai potrivit pentru acest film ar fi "funny". Chiar si coincidentele si unele situatii trase putin de par, il fac sa fie si mai "funny".
    Cu toate acestea, NU este un film superficial, ba din contra, am remarcat cu placere cateva nuante si subtilitati fine.
    Nu are cliseele hollywood-iene ale comediilor romantice, ceea ce e bine.
    Ziceam de subtilitati... Una dintre ele este o autoironie a scenaristului Jack Lothian: exista o replica la un moment dat, cand la radio-ul din masina se aude piesa "Keyleigh" a excelentei trupe de rock progresiv Marillion : unul dintre protagonistii - foarte tineri - ai filmului o catalogheaza ca fiind naspa. Ironia "englezeasca" e că
    1) Jack Lothian (din cate stiu, originar din Scotia) are un nume a carui etimologie este legata de provincia istorica a Scotiei, Lothian, cu centrul la Edinburgh, locul de origine al lui Fish, solistul vocal din Marillion,
    2) piesa respectiva e una reusita (UK Top Ten - 1985, una dintre putinele piese cu un oarecare iz "comercial" al trupei) si
    3) tinand cont ca intreaga coloana sonora a filmului este compusa din melodii de referinta ale sfarsitului anilor 80 / inceputul anilor 90 (Foreigner, Cutting Crew, etc.), este aproape sigur ca scenaristul nu a ales intamplator nici aceasta piesa - Fish si Marillion sunt "nume mari" in muzica si cu atat mai apreciate in UK / Scotia.
    Revenind: e un film bun, chiar foarte bun, dupa gustul meu.