Laughter in Paradise (1951)

Cu un scenariu interesant si original, filmul avea toate premizele sa fie un succes, dar fata de filmele americane ale aceleiasi perioade, filmele englezesti, par rudele sarace. Un aer de prafuit, de second hand. Nici actorii nu m-au impresionat, parca era esalonul 2. Un7 pentru scenariu si pentru personajul jucat de John Laurie. Batranul ipohondru, manipulator.

Am vrut să văd ce putea să nască societatea britanică în 51. Incredibil cât de aproape mi se pare că suntem de acest an, ca și comportament uman. Apoi, tot ca și comportament uman, cât de aproape suntem de englezi. Filmele noastre de pe atunci nu cred că erau în stare să arate asta, o chestie de tehnică cinematografică ce ne lipsea pe acele vremuri. Dar teatre cu același ritm, expresivitate, poate chiar glume, nu știu de ce, am impresia că aveam. Glume, poate că m-am hazardat, nu cred că aveam atât de multe glume deștepte, aveam mai puține, dar aveam. Actorii joacă ca la teatru, se vede că s-a lucrat foarte mult ,se simt în spate zeci de repetiții. Ritmul este foarte alert, tot ca la teatru. Aș vrea să ghicesc ce era în 51 pe aici. Jalnic, presupun. Avem astăzi o diferență mai mică față de englezi? Eu cred că da, cred că am mai scurtat-o, dar încă mai avem.

O comedie spumoasa la care am ras inclusiv acum mai mult decat la celelalte remak-uri

Filmul este de văzut pentru actriţa Audrey Hepburn, la 22 de ani, într-una dintre primele sale apariţii pe ecran...