Interesant filmul, e foarte buna interpretarea.Mi-a placut mai mult Mommy, dar asta e problema de gust.
Kul
pe 27 Iulie 2015 00:55
Laurence Anyways (2012)
– actorii!
– pre-Mommy
– are multe inserturi cu muzica care-s foarte misto, dar nu chiar la perfectiunea atinsa-n Mommy (care-i mult mai tehnic). multe scene in care un insert muzical ridica si se pupa mult cu restul.
– catre mama-sa: si o sa ma mai iubesti? “Devii femeie sau devii un prost?” nice
– cinematografie gigea, cu details si gros-planuri
– scena cand a trecut prin holul liceului (?) prima oara in haine de femeie. benga! https://youtu.be/Th-w3qSlzfI?t=1m9s
– “E revolta, nu e revolutie!” :)
– ma-sa cum a jucat, pfuaaa! (desi rol cu mai putina pondere)
– “eu vreau sa fiu barbatul tau”, iubita
– bun. si, desi nu-mi place cand se loveste in copii in filmele cu homosexuali (vezi “La vie d’Adèle”) aci – nu stiu musai de ce (probabil pt ca posibilitatea exista si ca e una din esentele umanului, totusi) – era obligatoriu. si loveste foarte-foarte bine.
– deci scena in care ea isi da seama ca este insarcinata este una din cele mai misto scene vazute din… etc. chapeaux-bas pana la pamant! un singur cuvant nu s-a scos, ba da. “Clinica Femina? Dorim o programare, va rog” – dar in final, pentru confirmare.
– “Ecce homo” scris pe tabla ;) usor cliseic, dar misto si eficient
– are multe din motivele lui Almodovar
– super muzica
– scena cu anume cortina de apa spre izbavire (‘he knows’)
– cam lung, are 2h 40min
– alta scena: cadru 1) suna la usa cadru 2) se toarna ceai in doua cesti. superb!
– rufele din cer pe insula ;) – sunt foarte curios daca filmul asta are sa-si piarda din farmec dupa a 3-a sau a 4-a vizionare asa cum mi s-a intamplat la Les Amours Imaginaires
– la una din superbele scene ale Suzannei Clément – probabil aia in care-i spune “de ce”, si aici e misto de tot, ce inseama sacrificiu si motive, cum se sapa dupa ele si se lasa si revine. misto script. in fine… cineva in sala chirăia impreuna cu actrita.
– marea dragoste. “te iubesc mai mult decat pe copilul meu”, si pe urma auto-ingrozita de ceea ce a zis
– “ai regrete? esti multumit/a cu ce ai devenit, a meritat” “cand ma trezesc dimineata imi place ca vad in oglinda imaginea care o vreau” (inexact)
Multa-multa poezie-n imagini.
rosix
pe 23 Ianuarie 2014 10:11
Un film foarte bine realizat din punct de vedere artistic:
- actorii isi inteleg foarte bine personajele si se transpun excelent in scenele de film... nu am avut nicio clipa imaginea superficialitatii in interpretare; personajele sunt absolut autentice si exprima dramele si bucuriile vietii in cele mai autentice forme;
- metaforele exprimate prin mijloace de film sunt geniale. Ideile si sentimentele protagonistilor sunt foarte bine exprimate scenic. E un film care trebuie judecat dincolo de firul epic aparent si de dialogurile personajelor.
- idei cu adevarat importante si interesante transmise in film - nu va lasati capturati de firul epic aparent, filmul e mai mult decat o poveste despre un transexual, e despre rutina societatii, despre catalogare, etichetare, clisee absurde, plictisul vietii cotidiene, liniare, izloarea celor marginali, viata comuna traita subtire, in stil "fast-food", fara evenimente sau sentimente profunde.
Scena de aproape de final, cu despartirea celor doi protagonisti, dupa o discutie rece si distanta intr-un bar, urmata de plecarea celor doi pe usi diferite, fara sa se salute, este absolut geniala.
Unul dintre putinele filme care "te bantuie" mai multe zile dupa ce l-ai vazut iar asta inseamna un film de calitate.
Regizor genial la doar 25 de ani (Xavier Dolan)
10/10
tuttifrutti
pe 23 Februarie 2013 09:46
Este un film frumos, un om care alege a se descoperi pe sine cu riscul de a-i pierde pe cei care il iubesc..
Ideea pe care mi-a lasat-o filmul este aceea ca trebuie sa te cunosti, trebuie sa fi in echilibtru cu propriul sine pentru a putea iubi.Iar Fred nu a fost niciodata, dragostea ei s-a lovit de barierele pe care le impune societatea incatusandu-si sentimentele, pe cand dragostea lui Laurence ramane constanta.
N-as spune ca filmul este romantic..sau ca este o drama..filmul este o metafora a vietii noastre, chiar daca oamenii nu accepta ceva ,noi trebuie sa mergem pana la capat, sa facem ceea ce simtim, chiar daca s-ar putea sa ramanem singuri sau sa pierdem ceea ce iubim.
Ce alegi?Sa fi iubit dar sa nu te iubesti sau sa te iubesti, si implicit sa ii iubesti pe ceilalti si ceilalti sa te iubeasca pe tine?
Loran
pe 24 Noiembrie 2012 13:57
Am ramas foarte impresionat. Aplaud in picioare!
.... nu am cuvinte ..... numai emotii ..... trebuie vazut, revazut si RECOMAND!!!!! Un regizor genial!!!
10/10
– actorii!
– pre-Mommy
– are multe inserturi cu muzica care-s foarte misto, dar nu chiar la perfectiunea atinsa-n Mommy (care-i mult mai tehnic). multe scene in care un insert muzical ridica si se pupa mult cu restul.
– catre mama-sa: si o sa ma mai iubesti? “Devii femeie sau devii un prost?” nice
– cinematografie gigea, cu details si gros-planuri
– scena cand a trecut prin holul liceului (?) prima oara in haine de femeie. benga! https://youtu.be/Th-w3qSlzfI?t=1m9s
– “E revolta, nu e revolutie!” :)
– ma-sa cum a jucat, pfuaaa! (desi rol cu mai putina pondere)
– “eu vreau sa fiu barbatul tau”, iubita
– bun. si, desi nu-mi place cand se loveste in copii in filmele cu homosexuali (vezi “La vie d’Adèle”) aci – nu stiu musai de ce (probabil pt ca posibilitatea exista si ca e una din esentele umanului, totusi) – era obligatoriu. si loveste foarte-foarte bine.
– deci scena in care ea isi da seama ca este insarcinata este una din cele mai misto scene vazute din… etc. chapeaux-bas pana la pamant! un singur cuvant nu s-a scos, ba da. “Clinica Femina? Dorim o programare, va rog” – dar in final, pentru confirmare.
– “Ecce homo” scris pe tabla ;) usor cliseic, dar misto si eficient
– are multe din motivele lui Almodovar
– super muzica
– scena cu anume cortina de apa spre izbavire (‘he knows’)
– cam lung, are 2h 40min
– alta scena: cadru 1) suna la usa cadru 2) se toarna ceai in doua cesti. superb!
– rufele din cer pe insula ;) – sunt foarte curios daca filmul asta are sa-si piarda din farmec dupa a 3-a sau a 4-a vizionare asa cum mi s-a intamplat la Les Amours Imaginaires
– la una din superbele scene ale Suzannei Clément – probabil aia in care-i spune “de ce”, si aici e misto de tot, ce inseama sacrificiu si motive, cum se sapa dupa ele si se lasa si revine. misto script. in fine… cineva in sala chirăia impreuna cu actrita.
– marea dragoste. “te iubesc mai mult decat pe copilul meu”, si pe urma auto-ingrozita de ceea ce a zis
– “ai regrete? esti multumit/a cu ce ai devenit, a meritat” “cand ma trezesc dimineata imi place ca vad in oglinda imaginea care o vreau” (inexact)
Multa-multa poezie-n imagini.
- actorii isi inteleg foarte bine personajele si se transpun excelent in scenele de film... nu am avut nicio clipa imaginea superficialitatii in interpretare; personajele sunt absolut autentice si exprima dramele si bucuriile vietii in cele mai autentice forme;
- metaforele exprimate prin mijloace de film sunt geniale. Ideile si sentimentele protagonistilor sunt foarte bine exprimate scenic. E un film care trebuie judecat dincolo de firul epic aparent si de dialogurile personajelor.
- idei cu adevarat importante si interesante transmise in film - nu va lasati capturati de firul epic aparent, filmul e mai mult decat o poveste despre un transexual, e despre rutina societatii, despre catalogare, etichetare, clisee absurde, plictisul vietii cotidiene, liniare, izloarea celor marginali, viata comuna traita subtire, in stil "fast-food", fara evenimente sau sentimente profunde.
Scena de aproape de final, cu despartirea celor doi protagonisti, dupa o discutie rece si distanta intr-un bar, urmata de plecarea celor doi pe usi diferite, fara sa se salute, este absolut geniala.
Unul dintre putinele filme care "te bantuie" mai multe zile dupa ce l-ai vazut iar asta inseamna un film de calitate.
Regizor genial la doar 25 de ani (Xavier Dolan)
10/10
Ideea pe care mi-a lasat-o filmul este aceea ca trebuie sa te cunosti, trebuie sa fi in echilibtru cu propriul sine pentru a putea iubi.Iar Fred nu a fost niciodata, dragostea ei s-a lovit de barierele pe care le impune societatea incatusandu-si sentimentele, pe cand dragostea lui Laurence ramane constanta.
N-as spune ca filmul este romantic..sau ca este o drama..filmul este o metafora a vietii noastre, chiar daca oamenii nu accepta ceva ,noi trebuie sa mergem pana la capat, sa facem ceea ce simtim, chiar daca s-ar putea sa ramanem singuri sau sa pierdem ceea ce iubim.
Ce alegi?Sa fi iubit dar sa nu te iubesti sau sa te iubesti, si implicit sa ii iubesti pe ceilalti si ceilalti sa te iubeasca pe tine?
.... nu am cuvinte ..... numai emotii ..... trebuie vazut, revazut si RECOMAND!!!!! Un regizor genial!!!
10/10