Părerea criticului
Intr-unul din primele cadre din L'autre/Cealalta, protagonista filmului, Anne-Marie, isi trage un ciocan in cap. Toata sala a tresarit pe scaune, poate si pentru ca fizicul de fetita brusc imbatranita al lui Dominque Blanc, actrita principala, nu sugereaza deloc violenta. Blanc are toate sansele la o Coppa Volpi pentru cea mai buna actrita, iar regizorii Patrick Mario Bernard si Pierre Trividic s-ar putea alege cu Leul pentru regie.
"Oribil, draga, oribil", se lamenta o italianca trecuta de prima tinerete (si de-a doua, de fapt), intens oxigenata, la iesirea din sala de cinema. Nimic mai gresit: intr-adevar, L'autre ar fi fost mult mai bun daca ar fi pus punctele pe i mai apasat, dar chiar si-asa, aceasta poveste despre alienare si gelozie are suficiente atu-uri pentru a te tine in priza pe toata durata celor 97 de minute.
Zambetul nesigur dar continuu al lui Blanc, ploapele grele cu gene neverosimil de lungi, fata rotunda si parul de papusa uitata pe-o banca in bataia vantului ii dau lui Anne Marie un aer ciudat, greu de descris. Probabil asta ii place si tanarului Alex la femeia mult mai in varsta decat el. Cand ea il paraseste, el se resemneaza si-si gaseste pe altcineva, dar face o greseala: noua lui iubita are tot 47 de ani, ca si Anne-Marie. Aceasta se simte tradata, caci diferenta de varsta dintre ea si Alex i se parea principalul motiv pentru care cuplul lor parea special. Brusc, rivala ii ocupa toate gandurile. Vrea sa afle totul despre ea si, in timpul intalnirilor sale cu Alex, pune intrebari sirete, menite sa smulga si cel mai nesemnificativ detaliu despre "cealalta".
Salvat de interpretarea ireprosabila a lui Blanc si de interludiile alienante ale regizorilor, L'autre pare cumva neterminat. Un fel de Sugisball/Bal de toamna parizian, filmul descrie perfect confuzia, pierderea reperelor. Anne-Marie nu mai e ea insasi, cumva se dedubleaza, iar dorinta alteia pentru Alex pare ca-i reaprinde interesul pentru fostul ei iubit. Din nefericire, primele 45 de minute, care descriu perfect contextul, te fac sa astepti altceva decat ce ofera pana la urma Bernard-Trividic, filmul lor devenind la fel de neputincios si fals-resemnat ca protagonista. Cu toate acestea, L'autre este primul titlu din competitie pentru care as baga mana in foc ca va castiga ceva.
"Oribil, draga, oribil", se lamenta o italianca trecuta de prima tinerete (si de-a doua, de fapt), intens oxigenata, la iesirea din sala de cinema. Nimic mai gresit: intr-adevar, L'autre ar fi fost mult mai bun daca ar fi pus punctele pe i mai apasat, dar chiar si-asa, aceasta poveste despre alienare si gelozie are suficiente atu-uri pentru a te tine in priza pe toata durata celor 97 de minute.
Zambetul nesigur dar continuu al lui Blanc, ploapele grele cu gene neverosimil de lungi, fata rotunda si parul de papusa uitata pe-o banca in bataia vantului ii dau lui Anne Marie un aer ciudat, greu de descris. Probabil asta ii place si tanarului Alex la femeia mult mai in varsta decat el. Cand ea il paraseste, el se resemneaza si-si gaseste pe altcineva, dar face o greseala: noua lui iubita are tot 47 de ani, ca si Anne-Marie. Aceasta se simte tradata, caci diferenta de varsta dintre ea si Alex i se parea principalul motiv pentru care cuplul lor parea special. Brusc, rivala ii ocupa toate gandurile. Vrea sa afle totul despre ea si, in timpul intalnirilor sale cu Alex, pune intrebari sirete, menite sa smulga si cel mai nesemnificativ detaliu despre "cealalta".
Salvat de interpretarea ireprosabila a lui Blanc si de interludiile alienante ale regizorilor, L'autre pare cumva neterminat. Un fel de Sugisball/Bal de toamna parizian, filmul descrie perfect confuzia, pierderea reperelor. Anne-Marie nu mai e ea insasi, cumva se dedubleaza, iar dorinta alteia pentru Alex pare ca-i reaprinde interesul pentru fostul ei iubit. Din nefericire, primele 45 de minute, care descriu perfect contextul, te fac sa astepti altceva decat ce ofera pana la urma Bernard-Trividic, filmul lor devenind la fel de neputincios si fals-resemnat ca protagonista. Cu toate acestea, L'autre este primul titlu din competitie pentru care as baga mana in foc ca va castiga ceva.
