Părerea criticului
In acest documentar, Barbet Schroeder (Reversal of Fortune, Murder by Numbers) sta la masa de discutii cu avocatul francez Jacques Vergès, cel care a reprezentat, ca avocat al apararii, figuri detestabile ale istoriei, precum Wadi Haddad, fondator al terorismului international, prin “exportarea” celui palestinian, Klaus Barbie, cunoscut ca “macelarul”, seful Gestapoului din Lyon, vinovat de crime de razboi (e responsabil de moartea a 4000 de oameni), sau Carlos Sacalul, asociat Frontului Popular de Eliberare a Palestinei – acuzat de atentate cu bomba, luare de ostatici, intemeietor al Organizatiei teroriste “Frontul Islamic Armat” si, totodata, cel care a fost angajat de Securitatea de la noi sa-i lichideze pe disidentii români din strainatate si sa distruga sediul din Munich al Radio Europa Libera. Toate de-a lungul cariei sale de avocat si cu mijloacele oferite de lege.
Vergès trage din trabucul sau si rememoreaza cele mai importante momente din viata profesionala si personala. Are un zâmbet trist, in special atunci când
vorbeste despre Djamila Bouhired, cea pe care a salvat-o de la sentinta capitala, atunci când a fost acuzata ca fiind reprezentant al rezistentei algeriene in lupta contra colonistilor francezi si cea cu care s-a casatorit ulterior. Aceasta s-a facut vinovata de mai multe atentate cu bomba impotriva francezilor, toate soldate cu zeci de victime.
Un documentar care ne aduce inainte o persoana fascinanta, al carei “caz” este prezentat printr-o bogatie a documentelor si a declaratiilor incluse: interviuri actuale cu Vergès si alte personalitati, arhive si inregistrari secrete ale guvernului, fotograii, interviuri luate telefonic, taieturi din ziare cu articolele la care se face referire in documentar. Cu aceste valoroase surse in arsenal, Schroeder reuseste sa treaca dincolo de lectia banala de istorie pe care o prezinta, in general, filmele de genul acesta.
Sunt cinci subiecte potentiale pe care le contine acest proiect L`Avocat de la terreur. Cu o durata de 135 de minute – un pic cam lung – documentarul este foarte detaliat; dar merita sa ne batem capul cu el... Dupa prezentarea coerenta si liniara a luptei algeriene pentru independenta si aratarea preocuparii lui Vergès pentru cauza palestiniana, filmul se disperseaza in câteva subiecte tangente. Per total foarte multe informatii de digerat in cele doua ore si un sfert de film.
Timp de opt ani, mai exact intre 1970-1978 Vergès a ales “sa dispara”, parasind Algerul si rupând orice legatura cu familia sa (avea deja doi copii cu Djamila); nimeni nu stie exact cu ce s-a ocupat si pentru cine/ cu cine a lucrat; cert e ca in acest rastimp a publicat pamflete si carti; el declara ca s-a ascuns in Franta.
Dupa aceasta fuga de viata care nu-i oferea nimic (in Alger marele geniu devenise un simplu avocat specializat in divorturi) Vergès reia sirul marilor cazuri.
In apararea lui Barbie, Vergès si-a construit pledoaria facând o comparatie intre rolul nazismului in Holocaust si masurile violente luate de guvernul francez in Algeria, in timpul luptei algeriene pentru autonomie.
Verdict: Un film necesar de vazut, tocmai pentru bogatia informatiei si noua perspectiva pe care o aduce fata de probleme deja catalogate ale istoriei, cum ar fi atentatele si actele de terorism.
(box:)
Apropo:
Jacques Vergès spunea – si noi il credem – ca ar putea sa il apare si pe George Bush, daca acesta va fi (vreodata) acuzat.
Vergès trage din trabucul sau si rememoreaza cele mai importante momente din viata profesionala si personala. Are un zâmbet trist, in special atunci când
vorbeste despre Djamila Bouhired, cea pe care a salvat-o de la sentinta capitala, atunci când a fost acuzata ca fiind reprezentant al rezistentei algeriene in lupta contra colonistilor francezi si cea cu care s-a casatorit ulterior. Aceasta s-a facut vinovata de mai multe atentate cu bomba impotriva francezilor, toate soldate cu zeci de victime.
Un documentar care ne aduce inainte o persoana fascinanta, al carei “caz” este prezentat printr-o bogatie a documentelor si a declaratiilor incluse: interviuri actuale cu Vergès si alte personalitati, arhive si inregistrari secrete ale guvernului, fotograii, interviuri luate telefonic, taieturi din ziare cu articolele la care se face referire in documentar. Cu aceste valoroase surse in arsenal, Schroeder reuseste sa treaca dincolo de lectia banala de istorie pe care o prezinta, in general, filmele de genul acesta.
Sunt cinci subiecte potentiale pe care le contine acest proiect L`Avocat de la terreur. Cu o durata de 135 de minute – un pic cam lung – documentarul este foarte detaliat; dar merita sa ne batem capul cu el... Dupa prezentarea coerenta si liniara a luptei algeriene pentru independenta si aratarea preocuparii lui Vergès pentru cauza palestiniana, filmul se disperseaza in câteva subiecte tangente. Per total foarte multe informatii de digerat in cele doua ore si un sfert de film.
Timp de opt ani, mai exact intre 1970-1978 Vergès a ales “sa dispara”, parasind Algerul si rupând orice legatura cu familia sa (avea deja doi copii cu Djamila); nimeni nu stie exact cu ce s-a ocupat si pentru cine/ cu cine a lucrat; cert e ca in acest rastimp a publicat pamflete si carti; el declara ca s-a ascuns in Franta.
Dupa aceasta fuga de viata care nu-i oferea nimic (in Alger marele geniu devenise un simplu avocat specializat in divorturi) Vergès reia sirul marilor cazuri.
In apararea lui Barbie, Vergès si-a construit pledoaria facând o comparatie intre rolul nazismului in Holocaust si masurile violente luate de guvernul francez in Algeria, in timpul luptei algeriene pentru autonomie.
Verdict: Un film necesar de vazut, tocmai pentru bogatia informatiei si noua perspectiva pe care o aduce fata de probleme deja catalogate ale istoriei, cum ar fi atentatele si actele de terorism.
(box:)
Apropo:
Jacques Vergès spunea – si noi il credem – ca ar putea sa il apare si pe George Bush, daca acesta va fi (vreodata) acuzat.
