O capodoperă plictisitoare!!!! Un film cult, lipsit de verosimilitate, liniar, cu un joc al actorilor vizibil forțat…. În mod evident, judec lucrurile din perspectiva unui neofit din 2024…
ioanaa_ioana
pe 22 Octombrie 2023 20:23
Filmul este alb negru, vechi de 63 de ani.
Totul se petrece pe o ambarcatiune mica si pe o costa de insula. Este mai mult o piesa de teatru decat un film. Culori urate .
Nu sufar de snobism sa aduc elogii marelui Antonioni, doar pentru ca a luat niste premii.
Probabil la vremea aceea placea, facea parte din trend, asa cum au fost educati de media.
lili22
pe 18 Iulie 2023 18:03
Un film bun, singurul pe care nu il vazuse din creatia lui Antonioni.Nu l-as baga intre capodopere dar povestea de dragoste e interesanta.
user-5c9f8c2e87074
pe 06 Februarie 2022 03:32
Extraordinara scena din final cu mana contractata a Claudiei care încearcă sa îl mângâie, sa îl susțină pe Sandro, sa îl consoleze dar ezita și rezulta asa ca un spasm .....instabilitate ,indecizie, necomunicare. Superbe cadrele cu bisericile din Noto și Taormina. De asemenea scena cu clopotele din turla bisericii din Noto de neuitat.Film iconic.
El_KaPpa
pe 03 Iunie 2020 23:33
Cel mai interesant personaj al filmului dispare destul de repede din peisaj , iar din durata de aproape doua ore si jumatate a filmului cel putin o ora mi s-a parut in plus si m-a plictisit usor chiar daca la nivel de joc actoricesc si cinematografie sta foarte bine. Pur si simplu n-am reusit sa stau prea mult timp conectat la aceste personaje, iar temele abordate cred ca ar fi putut fi mai interesant puse in scena si cu putin mai multa credibilitate si intriga.
Una peste alta, o experienta cinefila ok, de vazut o data, dar care nu si-a facut suficient loc in mintea si in inima mea incat sa o retin ca pe alte filme alel lui Antonioni gen Red Desert.
blackmore
pe 11 Iulie 2019 12:51
Cel mai bun film al lui Michelangelo Antonioni.................................
Traveler22
pe 28 Iunie 2019 16:00
Ce pierdere de timp cu acest film! O porcărie!!!!!!!!! !!!!!!!!!!!!!!!!!
Horatiucrisan
pe 25 Februarie 2019 13:57
Un film clasic dar de actualitate. Dacă privim cu atenție on jur putem descoperi ceea ce Antonioni a vrut să exprime prin acest film remarcabil.
matew10
pe 28 Noiembrie 2016 10:40
Fiecare pierde cate ceva la filmul asta iubire, viata, timp, bani etc.
Stephen2D
pe 15 Februarie 2016 16:11
cezarika21
pe 28 Aprilie 2015 18:49
O expediție nautică pe o insulă pustie se finalizează cu dispariția misterioasă a unei femei; după o scurtă căutare fără succes, oamenii decid să uite nefericitul eveniment și să-și continue viața. Insensibilitate sau pragmatism?
Caracteristicile principale ale operei cinematografice a lui Michelangelo Antonioni sunt imposibilitatea comunicării, alienarea omului și angoasele existențiale din perioada contemporană. Societatea descrisă de cineast este una lipsită de suflet, tot mai indiferentă la necesitățile oamenilor ce o compun. Traiul tot mai alert al omului modern determină o perimare mai rapidă a valorilor și o lipsă de trăinicie a trăirilor sufletești.
”L'avventura” explorează labirintul emoțional al oamenilor moderni, insistând pe instabilitatea sentimentelor și pe neputința de exprimare a acestora. Personajele trăiesc adevărate drame interioare (determinate de propria indecizie) care le împing către singurătate; ele suferă în tăcere și simt din acest motiv o neîmplinire sufletească. Rezultatul frământărilor este o sterilitate emoțională care transformă filmul într-un strigăt mut de disperare.
Radiografia psihologică a sufletelor frământate ale personajelor determină ca acțiunea filmului să fie lentă. Dilemele existențiale nu primesc răspuns; cineastul nu dorește să limpezească lucrurile, ci să ne facă să simțim nehotărârea și singurătatea personajelor. Finalul este ambiguu, menținând starea de incertitudine cu privire la viitor și stimulând spectatorii să-și sondeze propriile suflete pentru a găsi răspuns.
cosmin_kedii
pe 17 August 2013 16:26
o poveste plină de mister si pasiune. Cu alte cuvinte, o vrajă în orice moment ... "L'Avventura" este, probabil, capodopera lui Michelangelo Antonioni. Un film de neuitat ...
Iulidesprefilme
pe 25 Iunie 2013 19:00
Însuşi Antonioni a mărturisit că trăim într-o lume instabilă, ceea ce a reflectat în film...
Inainte se construia pentru secole, iar acum doar pentru 20 de ani, ii spune Sandro Claudiei. Daca o constructie dureaza doar atat, cat ar putea sa tina un sentiment? Mai ales intr-o lume in care comunicarea e aproape imposibila, iar cuvintele, cum spune tot Sandro, nu fac decat sa creeze neintelegeri? Protagonistii filmului sunt toti constienti de aceasta fragilitate a sentimentelor, doar reactiile lor sunt diferite: Anna fuge pur si simplu, Giulia seduce un tanar de 17 ani, Patrizia se refugiaza intr-o indiferenta cinica. Claudia si Sandro, in incercarea de a intelege si accepta ce li se intampla, au reactii mult mai complexe - ceea ce nu inseamna ca primesc si raspunsuri. Cam asta ar fi, in opinia mea, mesajul transmis de ambiguitatea finalului: drumul nostru continua si tot continua, doar pentru a lasa in urma vechile framantari si intrebari fara raspuns si a face loc altora noi.
sabinalin
pe 17 Septembrie 2011 17:48
"Boborul" a huiduit acest film la Cannes atunci cand el a fost prezentat in competitia principala acolo unde, in cele din urma,s-a ales cu Marele Premiu special al Juriului. Nu-i de mirare: in primul rand cei prezenti in sala au fost nedumeriti de ambiguitatea destinului personajelor, in al doilea rand foarte probabil au fost deranjati de adevarurile aspre sugerate pe ecran. Signor Antonioni procedeaza cam cum a facut-o Umberto Eco in "Numele trandafirului" sau "Baudolino": pentru el firul politist al povestii este doar unul fals, doar un pretext pentru a portretiza necrutator o societate cu multe tare. Cam asa-i omul: cand cineva iese din sfera lui de interes, nu se mai preocupa de soarta persoanei chiar daca nu de mult cei doi au fost "foarte buni prieteni".
aayana
pe 03 Februarie 2011 15:14
La început Sandro o iubea pe Anna. Așa părea. Ei se vedeau mai rar până când sentimentele Annei s-au stins și a dispărut. Nu se știe unde dar asta nu i-a împiedicat pe Sandro și pe Claudia, cea mai bună prietenă a Annei, să înceapă o relație. Cei doi au căutat-o o vreme pe Anna până-n momentul în care și-au dat seama că mai bine nu s-ar mai întoarce. Cu timpul, relația lor începe să se schimbe. Poate că Anna a văzut că ceva se înfiripă între cei doi și a ales să iasă dintr-o relație fără prea mult zgomot sau, poate că Anna chiar nu-l mai simțea pe Sandro.
Despre aceste schimbări și instabilități vorbește Antonioni în Aventura numai că ritmul ales ajunge să plictisească. Totul se întâmplă prea încet pentru două ore și ceva cât are filmul. Prim-plan-urile cu Monica Vitti salvează filmul: o femeie frumoasă și expresivă. Am citit că în perioada în care filmau Aventura, Monica era iubita lui Antonioni.
Totul se petrece pe o ambarcatiune mica si pe o costa de insula. Este mai mult o piesa de teatru decat un film. Culori urate .
Nu sufar de snobism sa aduc elogii marelui Antonioni, doar pentru ca a luat niste premii.
Probabil la vremea aceea placea, facea parte din trend, asa cum au fost educati de media.
Una peste alta, o experienta cinefila ok, de vazut o data, dar care nu si-a facut suficient loc in mintea si in inima mea incat sa o retin ca pe alte filme alel lui Antonioni gen Red Desert.
Caracteristicile principale ale operei cinematografice a lui Michelangelo Antonioni sunt imposibilitatea comunicării, alienarea omului și angoasele existențiale din perioada contemporană. Societatea descrisă de cineast este una lipsită de suflet, tot mai indiferentă la necesitățile oamenilor ce o compun. Traiul tot mai alert al omului modern determină o perimare mai rapidă a valorilor și o lipsă de trăinicie a trăirilor sufletești.
”L'avventura” explorează labirintul emoțional al oamenilor moderni, insistând pe instabilitatea sentimentelor și pe neputința de exprimare a acestora. Personajele trăiesc adevărate drame interioare (determinate de propria indecizie) care le împing către singurătate; ele suferă în tăcere și simt din acest motiv o neîmplinire sufletească. Rezultatul frământărilor este o sterilitate emoțională care transformă filmul într-un strigăt mut de disperare.
Radiografia psihologică a sufletelor frământate ale personajelor determină ca acțiunea filmului să fie lentă. Dilemele existențiale nu primesc răspuns; cineastul nu dorește să limpezească lucrurile, ci să ne facă să simțim nehotărârea și singurătatea personajelor. Finalul este ambiguu, menținând starea de incertitudine cu privire la viitor și stimulând spectatorii să-și sondeze propriile suflete pentru a găsi răspuns.
Despre aceste schimbări și instabilități vorbește Antonioni în Aventura numai că ritmul ales ajunge să plictisească. Totul se întâmplă prea încet pentru două ore și ceva cât are filmul. Prim-plan-urile cu Monica Vitti salvează filmul: o femeie frumoasă și expresivă. Am citit că în perioada în care filmau Aventura, Monica era iubita lui Antonioni.