Filmul este foartee vechi, are 66 de ani
Actiunea pare rupta de realitate. Este o alta lume. Daca va plac filmele vechi, este de exceptie, pentru interpretare, daca nu, evitati-l, nu va va placea. Este genul pieselor de teatru vechi. Calitatea peliculei este destul de buna tinand cont de vechime. Anna Magnani a murit in 1973. Nu pot sa nu remarc naturaletea si simplitatea cu care se juca candva spre deosebire de rolurile sofisticate si fabricate ale vremurilor noastre. Multe libertati cinematogafice pe care regia si scenografia de azi nu le mai au.Eh! . Alte timpuri.
cezarika21
pe 23 Martie 2018 00:20
Ce înseamnă o actriță mare și un regizor mare! Prezența imperială a Annei Magnani înnobilează scena, demonstrând dacă mai era nevoie că actoria nu este o meserie ca oricare alta, ci o vocație. O pasiune ce te arde în interior și te face să dai tot ce ai mai bun în tine pentru a aduce o bucurie sufletească unui public nu întotdeauna cult și serios, ci mai degrabă bădăran și zeflemist.
Conceput ca o comedie frivolă sofisticată adresată publicului larg, „Le carrosse d'or” își poartă spectatorii cândva prin secolul al XVIII-lea într-un oraș din America de Sud unde sosește o trupă de actori italieni dornici să câștige bani într-un El Dorado mai mult închipuit decât real. Commedia dell'arte nu este însă genul teatral cel mai potrivit pentru țăranii analfabeți ce-și rupeau spatele lucrând în mine și nici nobililor mai interesați de bani și amor decât de artă. Cu toate acestea, actrița Camilla (Anna Magnani) trezește adevărate pasiuni în rândul notabilităților orașului.
Filmul este o adevărată explozie de umor și de veselie, cu o Anna Magnani seducătoare și vulcanică în comparație cu care ceilalți actori principali, valoroși și ei, par mult mai mici. Este un omagiu artistic adus unei epoci sălbatice și dure, care continuă să exercite chiar și astăzi o inexplicabilă putere de seducție. Tema poate părea desuetă spectatorilor contemporani, care nu frecventează sălile de teatru și sunt familiarizați cu cinematografia artificială a erei digitale, dar cine are simț artistic poate fi însuflețit de focul transmis de marii actori de la mijlocul secolului al XX-lea.
Poate că filmul îl vei uita relativ repede, dar senzațiile de plăcere artistică simțite în timpul vizionării vor continua să persiste în memorie.
Iulidesprefilme
pe 21 Martie 2018 20:44
Anna Magnani umple ecranul și de această dată, cu acest rol...și cum mai vorbește ea, când în engleză, când în italiană...tocmai în America de Sud...!
Actiunea pare rupta de realitate. Este o alta lume. Daca va plac filmele vechi, este de exceptie, pentru interpretare, daca nu, evitati-l, nu va va placea. Este genul pieselor de teatru vechi. Calitatea peliculei este destul de buna tinand cont de vechime. Anna Magnani a murit in 1973. Nu pot sa nu remarc naturaletea si simplitatea cu care se juca candva spre deosebire de rolurile sofisticate si fabricate ale vremurilor noastre. Multe libertati cinematogafice pe care regia si scenografia de azi nu le mai au.Eh! . Alte timpuri.
Conceput ca o comedie frivolă sofisticată adresată publicului larg, „Le carrosse d'or” își poartă spectatorii cândva prin secolul al XVIII-lea într-un oraș din America de Sud unde sosește o trupă de actori italieni dornici să câștige bani într-un El Dorado mai mult închipuit decât real. Commedia dell'arte nu este însă genul teatral cel mai potrivit pentru țăranii analfabeți ce-și rupeau spatele lucrând în mine și nici nobililor mai interesați de bani și amor decât de artă. Cu toate acestea, actrița Camilla (Anna Magnani) trezește adevărate pasiuni în rândul notabilităților orașului.
Filmul este o adevărată explozie de umor și de veselie, cu o Anna Magnani seducătoare și vulcanică în comparație cu care ceilalți actori principali, valoroși și ei, par mult mai mici. Este un omagiu artistic adus unei epoci sălbatice și dure, care continuă să exercite chiar și astăzi o inexplicabilă putere de seducție. Tema poate părea desuetă spectatorilor contemporani, care nu frecventează sălile de teatru și sunt familiarizați cu cinematografia artificială a erei digitale, dar cine are simț artistic poate fi însuflețit de focul transmis de marii actori de la mijlocul secolului al XX-lea.
Poate că filmul îl vei uita relativ repede, dar senzațiile de plăcere artistică simțite în timpul vizionării vor continua să persiste în memorie.