O comedie cu subiect și predicat, a la francaise, cu o distribuție foarte bună...
balta67verde
pe 02 Iunie 2019 12:18
O comedie franceza cu actori de elita. Se potriveste perfect pentru o seara de duminica in familie, in fata televizorului. E ca o gura de Oxigen, dupa toate rahaturile americane cu super-eroi, cu care suntem bombardati aproape zilnic.
cezarika21
pe 29 Mai 2017 19:58
Nu vă lăsați păcăliți de numele mari din generic! „Le cerveau”, filmul lui Gérard Oury, este doar o modestă comedie în care David Niven, Bourvil, Jean-Paul Belmondo și Eli Wallach reușesc mai mult să se facă de râs decât să ofere prestații realmente comice. Subiectul are totuși potențial: un jaf de mare amploare pus la cale de un maestru al crimei (David Niven) este dejucat involuntar de doi hoți mărunți (interpretați aici de Belmondo și Bourvil).
Momentul jafului este, în fapt, singurul moment reușit al filmului, având parte atât de aventură, cât și de umor. Acțiunea curge haotic în restul timpului, ocupat cu urmăriri copilărești copiate de prin alte filme și cu demonstrații cabotine de actorie. Odată cu intrarea în scenă a unui mafiot sicilian (Eli Wallach) și surorii sale cu sânge fierbinte izbucnește haosul, iar apariția polițiștilor complică și mai mult o acțiune deja prea încâlcită. Ce-i prea mult strică!
Ceea ce lipsește filmului este un cap limpede care să facă ordine în mormanul de momente disparate. Dezorientarea se simte mai ales în rândul actorilor, puși să interpreteze probabil fără indicații regizorale: David Niven joacă penibil, neînțelegând umorul franțuzesc, Belmondo pare plictisit și se dă în spectacol pupând figurantele din public, pe fața lui Bourvil se citește suferința bolii și tristețea sfâșietoare cauzată de presimțirea morții, în timp ce Eli Wallach e doar un bufon. Rămâi la final cu un gust amar și cu părerea că era loc de mai bine, de mult mai bine.
cosmin_kedii
pe 12 Octombrie 2013 09:27
O comedie foarte amuzanta și distractiva în regia lui Gérard Oury . Filmul este punctat cu comedie , dar , de asemenea, un pic de " acțiune "
mtraianc
pe 28 Septembrie 2012 01:36
un film la care nu te plictisesti , te bine dispune , l-am revazut cu placere , nu si-a pierdut nimic din fermecul lui ,nici azi
sabinalin
pe 18 Martie 2012 22:44
Se scrie un scenariu sprintar in care se amesteca in doze potrivite umorul de calitate si actiunea cu iz politist. Se regizeaza cu ritm, cu nerv astfel incat spectatorul sa n-aiba loc de plictis. Se apeleaza la o colectie de staruri in mare voga la acea vreme, staruri pe care-ti face mare placere sa le revezi chiar si dupa mai bine de patru decenii: Bourvil, Belmondo, Niven. Rezultatul e un film placut, un excelent divertisment de duminica seara. Foarte agreabil, fara pretentii.
mihaelatb
pe 04 Octombrie 2010 10:09
Un film reusit cu niste actori care-si faceau meseria! Sa-i vezi pe Bourvil si Bebel la lucru , sa vezi un David Niven ce aminteste de celebrul comic serios Buster Keaton.Film pe care-l recomand cu caldura celor care vor sa vada o comedie reusita !
Rose
pe 13 Mai 2010 12:21
O comedie de nota 10! Spectaculoasa si care te binedispune complet!
Momentul jafului este, în fapt, singurul moment reușit al filmului, având parte atât de aventură, cât și de umor. Acțiunea curge haotic în restul timpului, ocupat cu urmăriri copilărești copiate de prin alte filme și cu demonstrații cabotine de actorie. Odată cu intrarea în scenă a unui mafiot sicilian (Eli Wallach) și surorii sale cu sânge fierbinte izbucnește haosul, iar apariția polițiștilor complică și mai mult o acțiune deja prea încâlcită. Ce-i prea mult strică!
Ceea ce lipsește filmului este un cap limpede care să facă ordine în mormanul de momente disparate. Dezorientarea se simte mai ales în rândul actorilor, puși să interpreteze probabil fără indicații regizorale: David Niven joacă penibil, neînțelegând umorul franțuzesc, Belmondo pare plictisit și se dă în spectacol pupând figurantele din public, pe fața lui Bourvil se citește suferința bolii și tristețea sfâșietoare cauzată de presimțirea morții, în timp ce Eli Wallach e doar un bufon. Rămâi la final cu un gust amar și cu părerea că era loc de mai bine, de mult mai bine.