Un film despre un cuplu aflat la peste 25 de ani de convietuire . Filmul nu este o „continuare” a lui La poison. Pentru ca Julian si Clémence s-au iubit si cine stie poate inca se mai iubesc. Clémence crede ca-l mai iubeste, dar este o iubire distructiva, posesiva si egoista. Julian afirma ca nu o mai iubeste si totusi nu poate sa nu fie ingrijorat cand ea „dispare” de la plimbarea zilnica. Sentimentul pe care-l au unul fata de celalalt este iubire, dar o iubire care seamana mai degraba cu ura, este in ceea ce s-ar fi transformat dragostea din Marriage Story.
Cele doua personaje, Julian si Clémence, traiesc un infern, un infern cotidian pe care ei insisi l-au cladit si se incapataneaza sa-l mentina.
Sentimentul de distrugere este dat si de decor. Un cartier, altadata o oaza de pace, liniste si verdeata, azi este un santier, in care casele sunt demolate, in care peretii care au mai ramas in picioare isi arata, ca niste ochi orbi, ferestrele fara geamuri. Tot ce altadata era liniste si frumusete desueta, azi este zgomot, praf si zgarie nori impersonali si ostili. Si in mijlocul acestui santier, casa lor, ca o ultima reduta de dragoste transformata intr-un sentiment asemanator cu indiferenta, intoleranta si dispret.
Aparitia pisicii adusa de Julian, starneste gelozia lui Clémence. Afectiunea lui pentru animal va declansa in Clémence o antipatie care se va transforna in ura.
Apropiata evacuare si pericolul ca Julian sa se mute doar cu pisica, o fac pe Clémence capabila de gesturi inumane si meschine, gesturi alimentate de consumul, din ce in ce mai mare, de alcool.
Distributia este una de exceptie, Jean Gabin si Simone Signoret fiind far cusur.
Carcotas
pe 22 August 2021 22:29
O sirena care urla indelung si sfasietor la inceputul filmului si in final. Un santier prezentat zgomotos ca in jurnalele de altadata. O ratoiala intre doi batrani. Intre ele o pisica incearca sa suptavietuiasca disputei dintre cei doi. Din pacate prestatia actorilor nu a necesitat sfortare.
lili22
pe 13 August 2021 15:08
Ce film bun, cu doua genii ale cinematografiei franceze.Gabin si Simone Signoret.
cosmin_kedii
pe 17 Octombrie 2013 12:33
filmul în sine este pur și simplu genial .Povestea spusă în el , nu este noua dar , din păcate , se întâmplă în viețile noastre
Cele doua personaje, Julian si Clémence, traiesc un infern, un infern cotidian pe care ei insisi l-au cladit si se incapataneaza sa-l mentina.
Sentimentul de distrugere este dat si de decor. Un cartier, altadata o oaza de pace, liniste si verdeata, azi este un santier, in care casele sunt demolate, in care peretii care au mai ramas in picioare isi arata, ca niste ochi orbi, ferestrele fara geamuri. Tot ce altadata era liniste si frumusete desueta, azi este zgomot, praf si zgarie nori impersonali si ostili. Si in mijlocul acestui santier, casa lor, ca o ultima reduta de dragoste transformata intr-un sentiment asemanator cu indiferenta, intoleranta si dispret.
Aparitia pisicii adusa de Julian, starneste gelozia lui Clémence. Afectiunea lui pentru animal va declansa in Clémence o antipatie care se va transforna in ura.
Apropiata evacuare si pericolul ca Julian sa se mute doar cu pisica, o fac pe Clémence capabila de gesturi inumane si meschine, gesturi alimentate de consumul, din ce in ce mai mare, de alcool.
Distributia este una de exceptie, Jean Gabin si Simone Signoret fiind far cusur.