Le concert (2009)

Vazand opiniile de pe site ma asteptam la mai mult. Ideea scenariului este ofertanta. Nu prea mi-au placut anumite exagerari.

Wow..un film de excepție, un manifest pentru o muzică pe care n-am înțeles-o niciodată dar pe care am putut să o trăiesc, să îi simt sufletul prin intermediul acestui film.. Presurat de niște drame istorice, născute din nedreptățile comuniste, dar care sunt reparate după 30 ani, m-aș bucura să știu că acest moment a avut loc cu adevărat și a fost sursă de inspirație pentru scenariu. Ar fi cu adevărat istoric ce s-a întâmplat! Cât despre film, cu atât mai plăcută surpriza că este regizat de un român. Poate că o să merg și eu la o orchestră, acum sunt mai convins..

CAPODOPERA e putin spus. De neinteles ptr mine ce mizerii de filme iau Oscarul si Palme D'or-ul si un film de o asemenea valoare ramane doar cu o nominalizare cel mult. Promovati incultura si prostia. Tz, tz, tz.

Filmul este emotionant si amuzant in acelasi timp.Are acea nebunie a comediilor rusesti si in acelasi timp romantismul clasicilor rusi. O muzica clasica cu o interpretare de exceptie, Parisul cu viata de noapte si bisnita cu telefoane si caviar. Moscova cu adunari comuniste si nunti de oligarhi, pline de figuranti. Nemaipomenite scenele cand se striga "adunarea" si cand vezi soferi de taxi, realizatori de "efecte speciale" la filme porno, vanzatori la tarabe sau soferi pe ambulante, care se transforma in muzicieni de exceptie. Pentru unele exagerari, vezi aglomeratia si isteria la incasarea banilor la sosirea in Paris, intalnirea celor doua orchestre, 9.

Nominalizat la "Globurile de Aur", in regia lui Radu Mihăileanu, cu o distributie romaneasca si internationala, filmul spune povestea unor marginalizati evrei, in lupta lor pentru edificarea propriului talent cultural , intr-un spatiu comunist sovietizat.

Un film fermecator si emotionant. A fost primul contact cu Radu Mihaileanu si mi-a ramas in memorie.

un film de doi bani asa vrea ea sa prospere in cariera cu filme atat de slabe
nici gratis nu las mai vedea dislike
sa joace in romania
ca romania ia dat valoare
nu mi aduc aminte de vreun film strain in care a jucat sa o ajute in cariera
romania o ajuta si ea ne povesteste tot timpul de america si oameni de acolo rusine

Da! Este primul film (parțial) românesc care merită toate aprecierile. Poate nu chiar 10 pe linie, dar se clasează fără emoții în rând cu filme premiate la Oscar.

Rar asa un film bun! In afara de muzica sublima care te insoteste, povestea este frumoasa, frumos spusa, actorii foarte talentati. Razi, plangi, ti se umple sufletul de emotie! Minunat!

Merita toate omagiile si laudele la superlativ pentru toata constructia filmului si apogeul lui, cu marele concert.
Atata emotie nu am descoperit la nici o opera simfonica poate si din cauza ca nu erau insotie de un cadru asa dramatic cum numai sufletele rasaritene pot crea.
Este o alta lume, o lume a artistilor pe care cu greu ii intelegem, dar ramane dupa ei opera lor, cateodata tardiv apreciata pentru a se bucura de aplauzele meritate.

Trebuie sa marturisesc ca l-am urmarit plin de speranta. Inceputul nu m-a dezamagit, confirma presa buna. Din pacate, incetul cu incetul filmul a inceput sa fie inundat de clisee care mi-au lasat un gust amar. Bisnitarii din Est ajunsi la Paris, perenitatea comunistilor, tiganii cei mafioti (care "eliberau" pasapoarte, chipurile, chiar in aeroport sub nasul politiei)... tot filmul pare mai degraba un inventar al celor mai dubioase clisee sovine frantuzesti. Jean Marie Le Pen ar fi mandru. Totusi, filmul e bine realizat si ii dau 5 stele.

excelent filmul, ma mir ca nu a luat globul de aur

De la "The Artist", e primul film care a reusit sa stirneasca in mine foarte multa emotie.
Prima jumatate a filmului este o comedie spumoasa. A 2-a parte... merge direct la suflet. Cu 2 conditii:
- sa-ti placa muzica clasica, sa il poti simti pe Tchaikovsky
- sa stii ceea ce a insemnat comunismul in general. Cita nenorocire a produs... Chiar daca nu ai trait acele vremuri...

sa mor eu de nu am plans impreuna cu AnnaMarie la final cand au aruncat cu flori pe scena. Respect Radu Mihaileanu !!

Primul care a scris despre acest film a mentionat ceva cum ca ar fi atat de bun incat e greu de urmarit , eu zic ca e atat de slab incat e imposibil de urmarit , e aproape ca o carte de Faulkner pe care o deschizi , te uiti ca mata in calendar la prima pagina , pt ca mai mult e imposibil sa citesti , apoi o inchizi , zicand : mare scriitor Faulkner asta.:))

Mi-a placut.A fost o bucurie sa descopar acest film....

cuvintele despre adevar intra sub aripile unei pasari colibri ... recomand in special celor carora nu le place musica clasica,superb sfirsitul . si o curiositate: nu mi-a placut niciodata musica clasica ,dar in momentul cand am vazut filmul mi sa parut ceva fenomenal :)...

Un film impresionant! Un film care te tine in fata televizorului de la inceput si pana la final. Un film emotionant! Un film imprevizibil!

Merita vazut!
Merita vazut !
Merita vazut!
Merita vazut !

Un film bun! in sfarsit!
De cand imi doresc sa vad si eu "un film" !
Noi "in zona de est" cred ca il intelegem mult mai bine , dacat ceilalti!

Un film despre oameni uniti prin muzica, in ciuda dificultatilor vietii de fiecare zi. Muzica care comunica esenta noastra, care ne ajuta sa renastem sau sa nu uitam reperele care conteaza. Am remarcat prestatia urmatorilor: Aleksei Guskov, Melanie Laurent si Caliu - liderul Tarafului de la Clejani. Mi-a placut episodul cu stoparea aprovizionarii cu gaze catre Europa (amenintare) si cel cu "emiterea" pasaportului pentru fiecare muzician + "asteptarea noptii" (pentru furtul instrumentelor)... da, traim intr-o lume nebuna si poate doar prin arta reusim sa mai gasim sens existentei noastre marginale...

Sincer, fata de ce auzisem despre el, ma asteptam la ceva mai mult. Povestea e frumoasa, dar insuficient cadrata istoric, iar anumite scene sunt destul de ingrosate (explozia tiganilor la auzul unei melodii, inghesuiala apocaliptica a rusilor la intrarea in hotelul parizian sau "linsarea" celui care le platea diurna). E o comedie, evident, dar cred ca putea fi ceva mai fina (unele scene sunt realmente neverosimile). Nici "sufletul slav" nu mi s-a parut cu adevarat surprins in adevarata lui lumina.

Finalul salveaza insa filmul, mai ales prin actrita care joaca rolul solistei din concert, dar si printr-o alaturare splendida de imagini, intre mana care conduce arcusul si mana care, intr-un lagar din Siberia, se misca in amintirea unui arcus de demult.

Poate sunt cam dur, dar ii dau doar un 6.

un film foarte bun.....il recomand tuturor.....categoric trebuie vazut;)

Un super film, plin de umor de toate felurile. Ideea în sine de a organiza în acel mod concertul e amuzantă, dar realizarea e şi mai bună.

o incantare absoluta! vazusem si Trenul vietii asa ca de acum o sa il mai urmaresc pe Mihaileanu!!!

Absolut genial filmul! Ca toate filmele lui Radu Mihaileanu dealtfel. Nota 10 cu felicitari!

Este un film foarte bun, care merita vazut. Finalul a fost minunat.

un film extraordinar. prima data l-am vazut cu niste prietene si nu mi-am putut lua ochii de la ecran. eram captivata. oricum ideea e ca atunci cand s-a terminat si m-am uitat la prietenele mele ele plangeau de sarea camasa de pe ele. si eu nu am observat nimic pana la sfarsitul filmului...

Radu Mihaileanu recidiveaza cu un nou film despre evrei(de aceasta data evrei rusi) si tigani. Ca si in Trenul vietii cele doua etnii sunt puse fata in fata(sau poate una langa alta). Daca in timpul comunismului nu au putut colabora o fac acum...

Intre "bun" si "foarte bun" , sint de acord cu parerea usor cinica ,dar realista a lui Irogozan "Povestea destul de fada, o simulare de drama cu accente comice rusesti care poate impresioneaza juriile din occident. In fine, cred ca orice muzician profesionist ar putea spune ca un concert inceput prost nu poate fi un succes indiferent de cum au murit parintii lui Shosanna...cam atat. "
Nici pe departe nu mi se pare un film "genial" sau ca e "multiculturalism la cote inalte" cum zicea cineva .Ii lipseste ceva , nu stiu exact ,poate o anumita seriozitate , un suspans , ceva ,ca sa fie un film cu adevarat mare.I
Cert e ca eu daca nu simt nevoia sa revad un film , nu il consider un film grozav; asa si cu acesta.

Felicitarile mele lui Radu pentru acest film .....o capodopera

au facut o treaba foarte buna cu filmul acesta romanii, au aratat ca si noi ne pricepem la filme nu numai americanii.felicitari foarte bun film

Foarte bun, intradevar... dar eu va spun doar atat: scoateti muzica din film si atunci sa vedem daca mai ramane ceva. Ce spuneti?
Ascultand minunatele opere ale lui Ciaikovschi esti emotionat privind chiar si stirile TV.
Peace!

Prima impresie este de comedie usoare dupa care filmul te prinde si iti rascoleste sufletul ca o furtuna. Cei care inteleg ce s-a intamplat in acele vremuri, in afara de ceea ce citim in cartile de istorie, pot simti cu adevarat emotia acestui film. Pana acum nu auzisem de regizorul Radu Mihaileanu, de acum il voi tine minte. Felictari!

am ramas masca de de acest efluviu de sentimente numit "Concertul". Al patrulea film caruia ii acord 10,cu doua particule stelare. Felicitari domnului regizor si echipei sale.

Un film foarte bun ce merita vazut cel putin o data in viata.

asta numesc eu un film capodopera!! e minunat, genial. merita tot.

un film foarte bun.desi trebuie sa marturisesc ca se aseamana un pic cu vier minuten,regizat de chris kraus.fie ca am dreptate,fie ca nu,felicitari lui radu mihaileanu pt acest film si pentru premiile castigate! il recomand cu caldura!

sincer , cu toate ca imi pare rau sa spun asta , mi s-a parut e un soi de porcarie ...

am avut o deosebita placere sa vad acest fllm , trebuie neaparat vazut , , nota 10

Un mix complex de comedie, drama si arta ce vor crea un adevarat deliciu tuturor celor ce vor urmari filmul.

printre cele mai frumoase filme din ultimii ani...un trio de drama, comic si arta perfect

un film foarte frumos.....care merita vazut....o comedie fantstica

Superb Tchaikovsky, din pacate filmul as spune daca as vrea sa fiu mai critic...mediocru. Si vreau pentru ca nu vorbim de un debutant in cazul lui Radu Mihaileanu. Ar fi trebuit sa treaca peste ideea de "cum ar fi daca niste oameni ar pleca" precum in Trenul vietii. Povestea destul de fada, o simulare de drama cu accente comice rusesti care poate impresioneaza juriile din occident. In fine, cred ca orice muzician profesionist ar putea spune ca un concert inceput prost nu poate fi un succes indiferent de cum au murit parintii lui Shosanna...cam atat.

Superb! Nu-mi gasesc cuvintele. Remarc doar faptul ca, in dulcele stil rusesc, doar cu durere si lacrimi se poate atinge perfectiunea. Bravo!

Filmul e genial, atat de genial incat as vrea sa-l cumpar, doar ca singurele locuri de unde pot face asta sunt fnac sau amazon.fr. Stie cineva de unde se poate cumpara in Romania filmul asta?

Radu Mihaileanu ne duce in toate starile emotionale vizbile ca la un concert si pastrand surpriza si suspansul pentru sfarsitul filmului , un film emotionant care se simte prin toti porii , o capodopera a lui Domnului Radu Mihaileanu , una din rarele ocazii in viata asta pentru care pot fi mandru ca sunt roman si la fel ca si in film regizorul ne face o confesiune , confesiune fiind insasi acest film .

Cu un început nu prea în forță, filmul se dovedește a fi până la urmă un adevărat deliciu, atât vizual, cât și auditiv. Povestea captivantă, situațiile și dialogurile comice, precum și naturalețea actorilor, fac împreună un film de nota 10, ce nu trebuie să lipsească din colecția proprie.

Imi place trailer-ul filmului, mi-ar placea sa-l vad.Va rog frumos, cine imi poate spune de unde il pot lua?Daca il caut pe torrent sau odc nu-l gaseste.Va rog!

[...] la data 22/01/2010 de Gloria Saboff in Uncategorized Fimul “Concertul” regizat de Radu Mihaileanu a primit sase nominalizari la premiile Cesar, clasandu-se astfel pe [...]

Nu sunt eu in masura sa fac "review"-uri, sunt un simplu spectator, oarecum citit si umblat, modest, dar care iubeste filmul (mai ales, vazut la cinematograf), dar si teatrul...
Filmul dlui Mihaileanu este splendid, culege aplauze in sala de proiectie - ce omagiu mai frumos va puteti imagina, inseamna ca filmului domnie sale e viu!!! si provoaca atitudini- felicitari echipei care l-a facut , dar si celor care l-au cumparat, ca sa ni-l arate..

Am acordat nota maxima, pentru ca filmul a fost superb si a impreionat la toate capitolele. Oricat as povesti nu ar fi suficient. Va recomand cu caldura sa mergeti cu prietenii/persoanele dragi sa vedeti aceata poveste. Vizionare placuta!

'Concertul' este un cocktail de dramedie cu muzica buna mai ales spre final. Este vorba de reuniunea orchestrei teatrului Balshoi din Moscova dupa 30 de ani de inactivitate ce are loc la Paris.

Radu Mihaileanu prezinta cu multa verva povestea (in care regasim multi actori romani in roluri secundare, vezi: Valentin Teodosiu (una din vocile Pro TV), Vlad Ivanov (personajul Bebe din '4 luni, 3 sapt. si 2 zile') sau Maria Dinulescu) straduintei dirijorului de a reuni vechea sa echipa, dar stilul dialogului este undeva la mijlocul dintre parodie si seriozitate incat mi-a fost mai greu dupa primele 30 de minute din film sa am acelasi interes fata de personaje.

Salvarea vine din partea frumoasei actrite Melanie Laurent (ce tocmai a jucat in 'Inglourious Basterds', filmul lui Tarantino) care a iesit in evidenta prin sarm si rolul important de interpretare la vioara a Concertului de vioara si orchestra a lui Ceaikovski.

Finalul (ultimele 15-20 de minute) este momentul de glorie al intregului film si pt. asta il recomand oricarui meloman de muzica clasica si nu numai.

E un film genial, care transmite emotii de o intensitate sublima . Ma inclin in fata regizorului si a intregii echipe care l-a realizat.
Mai multe detalii despre premiera de la Iasi, clipuri despre realizarea filmului si premiera de la Paris, aici: http://claudiaiasi.blogspot.com/2009/11/concertul-prezentat-de-r-mihaileanu-si.html

"Le concert" e o apologie a sufletului rus, a artistului care traieste prin si pentru pasiunea sa. Asistam la atingerea unui vis de 30 de ani care se implineste la capatul unui drum presarat cu peripetii, situatii comice, uneori tragice, drame personale ale unor suflete de artisti talentati care gusta nedrepatatea unei vieti ruinate de regimul politic dintr-o tara in care nonvalorile au invins bunul simt. Visul poate fi implinit doar prin evadarea din acest spatiu, iar finalul e triumfal si emotionant, la unison cu muzica divina.
M-a marcat tehnica punerii in opozitie a celor doua lumi in care se petrece actiunea. Rusia e prezenata ca un spatiu haotic, „patinat” prin decorurile si costumele invechite, un mediu sonor bruiant , filmari cu camera pe umar, incadrari proaste, o Piata Rosie sinistra, personaje captive in complezenta propriei nereusite intr-o stare de adormire care asteptau, aproape fara nici o speranta , sansa de a a-si recastiga respectul de sine, de a contribui la realizarea unui vis maret (a lui Andrei si a lor in egala masura), in timp ce la Paris e totul luminos, ordonat, perfect, tehnica filmarii e simetrica, cu pozitii fixe si miscari studiate. Diferenta dintre cele doua lumi e si mai evidenta in scena intalnirii celor doua personaje principale la restaurant, unde Andrei se exprima intr-o franceza atipica si poarta un costum nou, dar care nu e pe masura lui si e parca din alta epoca. E pe punctul de a face confesiunea dar decide sa nu o faca si bea pahar dupa pahar, desi se afla in perioada de recuperare din alcoolism (in Rusia este atat de determinat sa-si realizeze visul incat reuseste sa-si invinga viciul tradat prin tremurul puternic al mainilor). Aici ruptura dintre cele doua lumi e si mai puternica, putand duce la esuarea visului tuturor, la anularea concertului.
O scena care mi-a placut mult este cea a repetitiei “ratate”, la care membrii orchestrei nu se prezinta, in care Anne-Marie Jacquet este convinsa sa nu renunte la concert de interpretarea violoncelistului care se prezinta drept cel mai putin talentat, fiind singurul care are nevoie sa repete si de interpretarea virtuoasa la vioara a tiganului (Caliu - liderul Tarafului de la Clejani- care a invatat sa cante Ceaikovski si Paganini dupa un CD) care o invaluie si o poarta de la starea de neincredere la cea de curiozitatea si admiratie.
Concertul propriuzis –finalul filmului si punctul culminant- reprezinta atingera visului comun (atat a personajelor ruse cat si a celer franceze) in care momentul de maxima intensitate il constitue confesiunea prin ganduri si priviri sustinute de vibratia si limbajul viorii solistei .
Filmul e "comedie si drama, o dramaturgie comica. Pentu mine asa e viata" (Radu Mihaileanu)

Va recomand "calduros" sa-l vedeti inainte sa apara pe site-uri cu downloaduri gratuite. Este un film superb, care nu trebuie ratat!

Umor,drama,tragedie. Franceza,rusa,engleza. Multiculturalism. Un fel de "Full Monty" sub umbra neagra a comunismului. Actori impecabili:cei doi rusi din rolurile principale plus Melanie Laurent, tanara de 26 de ani are parte de un rol chiar mai consistent si mai expresiv fata de "Inglorious Bastards". Calitatile lui Vlad Ivanov sunt mai putin exploatate fata de recentele filme romanesti dar si el este savuros in rol de magnat rus care presteaza la violoncel. Valentin Teodosiu starneste rasul in rolul directorului de la Bolshoi,Ion Sapdaru apare putin dar bine. N-am remarcat-o pe Maria Dinulescu... Un film cu adevarat exceptional. Mergeti sa-l vedeti neaparat LA CINEMA!!!

filmul are un farmec, care nu poate fi descris in cuvinte....trebuie neaparat vizionat pentru a "trai" acele emotii puternice!!

“Călătoria este o dramă”, nota Marchizul de Custine în ceea ce avea să ajungă un best-seller al secolului al XIX-lea, „Lettres de Russie. La Russie en 1839”. Incursiunea lui Custin într-o Rusie a lui Nicolae I, o Rusie a autocraţiei ţariste, nu avea să rămână fără urmări pentru ochiul călătorului străin: „ o ţară a pasiunilor neînfrânate sau a firilor slabe, a revoltaţilor sau a automatelor, fără intermediar între tiran şi sclav, o ambiţie dezordonată şi imensă, un imperialism care nu poate încolţi decât în sufletul asupriţilor şi nu se poate hrăni decât din nenorocirea unei naţiuni întregi care, avidă din cauza privaţiunilor, îşi ispăşeşte dinaninte, la ea acasă, printr-o supunere înjositoare, spranţa de a exercita tirania în alte părţi”. Şi mai presus de orice o societate unde „nicio fericire nu este posibilă, căci îi lipseşte libertatea”.

La aproape 200 de ani distanţă, Radu Mihăileanu aşează faţă în faţă cele două realităţi, iar pretextul este tot o călătorie. De această dată în sens invers: dinspre Rusia înspre Franţa.

Filmul său, Concertul, este despre alteritate şi ex-centrici, despre teroare politică şi libertate a spiritului, despre vise frânte şi remedii tardive, despre „barbari” şi „rafinaţi”. Stelian Tănase, într-un dialog cu regizorul, remarca "natura picarescă", tocmai prin apetenţa scenaristului ca şi în Train de vie pentru antireroi, pentru existenţe marginale, periferice, pentru „oamenii incompleţi” social, etinic şi spaţial. Sunt adunaţi laolată: un Maestru dirijor, ajuns om de serviciu datorită regimului Brejnev, un admirabil violoncelist, astăzi şofer de salvare, părăsit de soţie şi copil, un ţigan, desăvârşit violonist. Toţi ca membri ai unei orchestre „neoficiale” Balşoi, o orchestră ea însăşi a alterităţii şi simulacrului.

Fiecare personaj duce cu sine în călătoria la Paris o poveste tragică, o istorie de 30 de ani a umilinţei şi frustrării, o Rusie a mizeriei materiale şi a mafioţilor cu kalaşnikoave, a melancoliilor înecate în votcă şi a nostalgiilor comuniste, o Rusie cu morţii Siberiei şi cu bustul lui Lenin, a lui Tchaikovsky si a Internaţionalei.

Clivajul între cele două civilizaţii (cea franceză şi cea rusească) pare absolut şi e una din sursele comicului. Într-un mediu aseptic, calculat până în cele mai mici detalii, al rafinamentului vestimentar, gastronimic, al scrupulozităţii şi preciziei, sunt aduşi nişte ex-centrici, fără exerciţiul disciplinei, cu excese, uniţi doar de pasiunea pentru muzică.

Concertul este un film intens, care binedispune şi întristează, iar acest lucru rezultă din privirea echivocă a regizorului. Inteligenţa lui Radu Mihăileanu este de a interpreta în dublu sens: arătând înspre ceva ( sechelele unei dictaturi bolşevice şi ale unei culturi a hiperrafinării până la pierderea spontaneităţii) şi arătând ceva (arta mare este un fapt născut şi nu făcut).

Este un film cu un buget mare (13.5 milioane de euro), un film cu actori desăvârşiţi (Aleksei Guskov, Dmitri Nazarov, Valeryi Barinov, Melanie Laurent, Francois Berleand, Vlad Ivanov, Valentin Teodosiu), cu o poveste care reuşeşte să te ţină cu toate simţurile la pândă până în final, preţ de două ore, despre glorie şi frică, despre relaţia între imanenţa şi transcendenţa operei de artă, despre regimul lui „a fi” al partiturii, despre repaus (sau aşteptarea resemnată în istorie) şi despre cel al lui „a performa”, despre opera în manifestare, despre artist la lucru, despre concert.

un film superb care merita vazut... o comedie spumoasa cu incarcatura sentimentala

minunat si obligatoriu de vazut. orice as povesti sau comenta nu inseamna nimic. mergeti la "le concert" si n-o sa va para rau.