Andrei Filipov, dirijorul de prestigiu al celei mai mari orchestre din Rusia, Orchestra Bolșoi, considerat un geniu în Occident, este concediat în timpul erei comuniste, în plină glorie: refuzase să renunțe la toți interpreții săi din orchestră care erau evrei, “jidani și dușmani ai oamenilor”, inclusiv la cel mai bun prieten al său, Sacha Grossman. Andrei s-a afundat în băutură și depresie. Acum are 50 de ani și încă lucrează la Bolșoi. Ca om de serviciu...
Directorul de la Bolșoi, un fost funcționar al Partidului Comunist, i-a promis lui Andrei că îi va aduce orchestra “în curând” înapoi, dar nu a făcut altceva decât să îl umilească într-un mod sadic. El consideră că Andrei este învechit și că îi face, astfel, o mare favoare, ținându-l în continuare ca om de serviciu.
La un moment dat, în timp ce freca podelele din biroul directorului, Andrei găsește un fax: orchestra Bolșoi este invitata să cânte la Palais Chatelet, în Paris, peste două săptămâni. Bolșoi urma să înlocuiască, în ultimul moment, Filarmonica din San Francisco, antamată inițial de francezi, dar care tocmai anunțase că nu mai este disponibilă.
Andrei fură faxul și concepe un plan nebun: în două săptămâni își va căuta toți vechii prieteni muzicieni din orchestră, o adunătură variată ce-și câștigă în prezent existența în Moscova ca șoferi de taxi, compozitori pentru filme porno, ștergători de parbrize, negustori pe piața ambulantă... Planul lui este să plece cu toții la Paris, sub numele de marea orchestra Bolșoi de la Moscova. Vor sfida destinul și se vor răzbuna! Vor reuși?