Truffaut nu a fost niciodata preferatul meu, dar atmosfera din timpul razboiului trebuie sa fi fost mai trista, inafara de scena cu sunca nu se observa nicio penurie.Sampania curge, Deneuve e rujata si coafata impecabil, Depardieu striga in gura mare ca va intra in Rezistenta.Asta , da, film.
serban_ionescu
pe 02 Noiembrie 2017 20:38
Dincolo de frapanta frumusete dublata de o deosebita eleganta si chiar tinuta generala si atitudine vadit nobil-aristocratica de foarte bun gust afisata intr-un mod foarte placut pentru spectatorii mai "rafinati" de catre actrita Catherine Deneuve in rolul principal Marion Steiner al acestui film, personal consider ca latura scenaristica de evidentiere psihologica a trairilor sentimental-spirituale ale absolut tuturor personajelor acestui film este practic absenta. Absolut nimic din modul in care scenaristul dar si regizorul reliefeaza (sau mai corect spus NU RELIEFEAZA) nici pana foarte aproape de final atitudinile si trairile spirituale atat ale personajului principal Marion Steiner cat si ale personajului Bernard Granger interpretat de cunoscutul actor Gerard Depardieu, nu lasa absolut deloc nici cel putin foarte vaga impresie ca intre cei doi s-ar putea mai intai intrezari si apoi dezvolta un cat de mic germene mai intai de initiere si apoi de amplificare treptata a unui eventual sentimentalism reciproc specific nici cel putin unei iubiri secrete si platonice. Drept urmare scena dinspre final in care intre o rapida inchidere a cortinei si a redeschiderii ei, Marion il saruta pe gura intr-un mod ultra fugitiv si "hodoronc-tronc" pe Bernard este practic profund naucitoare in raport cu atitudinea ambilor absolut rece si deloc prevestitoare sub nici o forma ca asa ceva ar fi fost posibil sa se intample ! Altfel spus nimic din modul in care a fost redata actiunea acelui film pana foarte aproape de final, nu continea practic nici un germene prevestitor de romantism si/sau iubire.
In ceea ce priveste aspectul psihologico-social al perioadei istorice respective de ocupare a Parisului si in general a Frantei de catre trupele naziste germane, nici aici realizarea scenaristico-regizorala nu mi se pare cu adevarat valoroasa, ci din contra, deoarece am putut urmari alte foarte multe filme in care acest aspect a fost incomparabil mult mai bine realizat si cu o doza mult mai mare de realism.
Toate aceste aspecte fac ca scenariul acestui film sa fie mult prea monoton, "plat" si deci de la un moment dat chiar plictisitor tocmai datorita faptului ca este excesiv de mult si poate chiar exclusiv axat in mod ultra insistent pe aspecte de strict ordin organizatoric excesiv dar si de punere in scena a unor spectacole de teatru in perioada istorica mentionata.
Drept urmare acord doar o nota de 5,3-5,5 puncte acestui film si 5 stele cu plus aproape exclusiv pentru prestatia, eleganta, atitudinea, prestanta de foarte bun gust de tip nobil-aristocratic si absolut deloc in ultimul rand si frumusetii afisate in film de actrita Catherine Deneuve.
Stephen2D
pe 02 Aprilie 2016 09:30
cezarika21
pe 29 Iunie 2015 10:55
Având acțiunea petrecută în perioada ocupației naziste a Franței, ”Le dernier métro” este o frescă a vieții grele duse de parizienii deveniți străini în propria lor țară. Filmul prezintă eforturile angajaților unui mic teatru parizian de a supraviețui și de a-și face meseria în acele vremuri de restriște, când un simplu denunț calomnios era suficient pentru a te trimite într-un lagăr de concentrare.
”Le dernier métro” demonstrează rezistența pasivă a locuitorilor parizieni la adresa ocupanților nemți, păstrarea culturii franceze și a valorilor umane fiind un mijloc de supraviețuire a poporului ocupat. Filmul tratează teme importante precum restrângerea libertăților cetățenești, intoleranța etnică sau cenzurarea libertății de exprimare, caracteristici ale unui stat polițienesc, antidemocratic și abuziv.
Chiar și în acele vremuri tragice de somn al rațiunii, viața trebuie să-și continue cursul. Oamenii continuă să meargă la teatru, să râdă sau să se iubească, prețuindu-și fiecare clipă de viață pe care o au. Este un mod de a se opune terorii instaurate de ocupanți, de a le arăta că nu au renunțat la luptă și că au rămas uniți și puternici. Disprețul față de reprezentanții regimului nazist se manifestă pretutindeni: de la femeia care-și spală copilul pe cap pentru că a fost mângâiat de un soldat german până la atentatele plănuite de agenții Rezistenței pentru a le arăta ocupanților fasciști că nu sunt doriți.
Filmul transmite un vibrant fior antirăzboinic, întărind sentimentul de patriotism și de promovare a valorilor umane. Indiferent de etnie, de nivel de educație sau de credințe politice și religioase oamenii trebuie să rămână oameni și să se respecte unii pe alții.
alex_il_fenomeno
pe 30 Mai 2011 10:15
un film extraordinar ! imi place nespus cum a reusit regizorul François Truffaut sa imbine teatrul francez cu problemele cu care se confrunta Franta in acele momente (nazistii si evreii) ! cuplul Catherine Deneuve - Gérard Depardieu a lucrat fabulos , facand un film excelent ! il recomand !
In ceea ce priveste aspectul psihologico-social al perioadei istorice respective de ocupare a Parisului si in general a Frantei de catre trupele naziste germane, nici aici realizarea scenaristico-regizorala nu mi se pare cu adevarat valoroasa, ci din contra, deoarece am putut urmari alte foarte multe filme in care acest aspect a fost incomparabil mult mai bine realizat si cu o doza mult mai mare de realism.
Toate aceste aspecte fac ca scenariul acestui film sa fie mult prea monoton, "plat" si deci de la un moment dat chiar plictisitor tocmai datorita faptului ca este excesiv de mult si poate chiar exclusiv axat in mod ultra insistent pe aspecte de strict ordin organizatoric excesiv dar si de punere in scena a unor spectacole de teatru in perioada istorica mentionata.
Drept urmare acord doar o nota de 5,3-5,5 puncte acestui film si 5 stele cu plus aproape exclusiv pentru prestatia, eleganta, atitudinea, prestanta de foarte bun gust de tip nobil-aristocratic si absolut deloc in ultimul rand si frumusetii afisate in film de actrita Catherine Deneuve.
”Le dernier métro” demonstrează rezistența pasivă a locuitorilor parizieni la adresa ocupanților nemți, păstrarea culturii franceze și a valorilor umane fiind un mijloc de supraviețuire a poporului ocupat. Filmul tratează teme importante precum restrângerea libertăților cetățenești, intoleranța etnică sau cenzurarea libertății de exprimare, caracteristici ale unui stat polițienesc, antidemocratic și abuziv.
Chiar și în acele vremuri tragice de somn al rațiunii, viața trebuie să-și continue cursul. Oamenii continuă să meargă la teatru, să râdă sau să se iubească, prețuindu-și fiecare clipă de viață pe care o au. Este un mod de a se opune terorii instaurate de ocupanți, de a le arăta că nu au renunțat la luptă și că au rămas uniți și puternici. Disprețul față de reprezentanții regimului nazist se manifestă pretutindeni: de la femeia care-și spală copilul pe cap pentru că a fost mângâiat de un soldat german până la atentatele plănuite de agenții Rezistenței pentru a le arăta ocupanților fasciști că nu sunt doriți.
Filmul transmite un vibrant fior antirăzboinic, întărind sentimentul de patriotism și de promovare a valorilor umane. Indiferent de etnie, de nivel de educație sau de credințe politice și religioase oamenii trebuie să rămână oameni și să se respecte unii pe alții.